Voiam Constanța și voiam Jurnalism

Vanessa MIREA

A trecut mai bine de un an de când facem școală în sistem online. Am învățat pentru examenul de bacalaureat de la profesorii care ne-au predat mai mult online, dat fiind contextul pandemiei de COVID-19, m-am înscris la facultate prin intermediul unei platforme online și am întâmpinat o nouă etapă din viața mea din fața unui laptop.

Ultimele două luni petrecute online în clasa a XII-a nu mi s-au părut dificile, pentru că legăturile între profesori și colegi erau aceleași. Mi-au fost furate, însă, niște amintiri pe care mi-aș fi dorit să le am: banchetul și festivitatea de absolvire. În momentul acela nu mi s-a părut o tragedie că voi sta acasă, pentru că deja știam ce să învăț și să mă descurc singură. Senzația este asemănătoare ca aceea pe care o încerci la un film: dacă ai fost foarte atent pe parcurs, poți anticipa deznodământul.

Când mă gândeam, însă, la facultate, îmi închipuiam lucrurile diferit. Nu știu exact ce m-ar fi așteptat, ce înseamnă să devii adult și să te muți în alt oraș, să plătești facturi, să te împarți între a învăța, a te distra, a găti etc. N-am descoperit încă mare parte dintre răspunsurile la întrebările ce se derulează în capul meu. Încă aștept.

Înainte să aplic la facultate, am intrat pe site-ul Universității „Ovidius” din Constanța (UOC) și am văzut că se organizau două webinarii de pregătire pentru înscrierile la Specializarea Jurnalism din cadrul UOC. Nici n-am avut vreodată un plan secund, voiam Constanța și voiam Jurnalism. A fost neobișuit, în prima instanță, să vorbesc cu niște persoane străine în online, pe cameră, pentru că până la pandemie majoritatea vorbeam în acest mod doar cu prietenii și familia. Mi-a plăcut ce am auzit despre această meserie și am început să mă gândesc la viitor. M-am înscris, deci, la Jurnalism pe o platformă creată de universitate, unde am completat toate datele, am trimis un eseu motivațional și, în cele din urmă, am fost admisă. După o vară lungă plină de vise, am aflat că vom începe primul semestru în regim online.

Acum pot să spun: n-am făcut doar un semestru, ci întregul an universitar s-a desfășurat în acest fel. Contează doar să vrei, pentru că poți dobândi cunoștințe indiferent de metoda prin care le obții. Facultatea în format online mi-a permis, de multe ori, să salvez mai mult timp pentru că am participat la conferințe, am format echipe alături de colegii mei, am vorbit cu o mulțume de oameni, toate de pe un device, de la mine de acasă, fără să mai fie nevoie să mă deplasez în diverse locuri.

Nu știu să spun dacă experiențele trăite fizic ca student sunt foarte diferite de ceea ce experimentăm noi, în online. Îmi voi aminti mereu cum am putut să învăț și să îmi susțin examenele chiar din camera mea. Am reușit să ajung la un echilibru între viața de student și prezența la cursuri. Nu îmi pare rau pentru anul petrecut doar în fața unui ecran. M-am bucurat de orice clipă și știu că voi avea ocazia să trăiesc și cealaltă versiune a realității, când îmi voi vedea colegii și profesorii cu ochii mei.

Dacă înainte îmi era rușine față de persoanele necunoscute să aprind camera, după un an, a devenit o obișnuință. S-a dus orice fel de rușine, mai ales că străinii de la început au devenit prietenii pe care sper să îi am o viață întreagă. Tuturor studenților ni s-a întâmplat, măcar o dată, să ne trezim cu câteva minute înainte de curs sau seminar, să nu avem timp să ne schimbăm de pijamale.

A fost nevoie de un efort comun pentru a depăși această etapă mai puțin plăcută. Sunt recunoscătoare pentru tot ceea ce am putut să acumulez și cred că, mai mult decât oricând, am învățat să utilizez o varietate de platforme și aplicații de care nici nu știam înainte. Am învățat că pot interacționa cu oameni la distanță și că pot lucra în echipă fără să fie nevoie de prezență fizică. M-am documentat din diferite surse cu ajutorul Internetului, am realizat interviuri cu diferite persoane prin intermediul rețelelor de socializare și am pus în practică ceea ce am învățat la cursuri în proiecte și portofolii.

După un an universitar pe care l-am petrecut doar în fața unui ecran pot spune că, deși îmi imaginam un altfel de început, am evoluat considerabil. Sunt o persoană care vrea să aibă parte de cât mai multe experiențe, cât mai diverse, iar facultatea online a fost ceva unic în istorie și mă bucur că am știut să învăț ce este mai bun din această etapă. Am descoperit că te poți atașa de oameni în orice mod, poți citi sentimentele unei persoane de la distanță și te pot încerca frica, entuziasmul, bucuria în funcție de evenimentele prin care treci, examene, conversații formative, lucrul în echipă.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.