Andreea ASMAN

De mică visam să ajung în Statele Unite. Eram fascinată de tot ce vedeam la televizor: de locuri, de oameni, de cultură. Știam că într-o bună zi voi ajunge acolo, dar nu voiam să merg într-o vacanță, voiam să experimentez traiul american, să descopăr cum sunt oamenii și să fac parte dintr-o comunitate. America era un vis atât de mare pentru mine deoarece părea diferit de tot ceea ce știam. Însemna o nouă viață, o nouă lume.

Pe cât de mult îmi doream să ajung acolo și să experimentez stilul de viață tipic american, pe atât de mult înțelegeam că nu trebuie să îmi creez așteptări. Chiar dacă visam cu ochii deschiși la locul în care voi ajunge, teama că dorința mea ar fi putut să rămână doar atât, un vis, mă ținea cu picioarele pe pământ.

Deși îmi imaginam SUA ca fiind la un alt nivel față de România, în ceea ce privește educația, nivelul de trai, salarii și posibilități, eram convinsă că nu totul e roz. Tocmai de aceea, am plecat cu inima deschisă și cu gândul că, dacă nu va fi conform așteptărilor mele, nu-mi va părea rău că am încercat să o descopăr.

Prima interacțiune cu New York, căci acolo am aterizat, a fost dură: haos, agitație și o engleză greu de înțeles, vorbită extrem de repede. Am petrecut două zile în New York, timp în care am vizitat principalele atracții ale orașului. Mă simțeam exact ca într-un film. Nu îmi venea să cred că toate locurile faimoase văzute la televizor există în realitate și, vă spun drept, au o energie aparte. Am plâns când am ajuns în Central Park și m-am plimbat prin locurile în care a fost filmat filmul „Singur acasă 2”. Am realizat că am fost în mijlocul reclamelor din Times Square abia după ce m-am uitat la poze. M-au trecut fiori vizitând memorialul Turnurilor Gemene și am stat minute în șir privind clădirea ziarului „The New York Times”, încercând să o cuprind cu privirea. Energia New Yorkului e uimitoare.

Aș putea sta ore în șir să admir oameni de toate naționalitățile contopindu-se în agitația orașului. Cred că asta face New York atât de special: miile de oameni veniți din toate colțurile lumii, pentru a studia, a lucra, a vizita. Ei dau viață locului. La un an și jumătate de la prima mea interacțiune cu pământul american, pot spune că mi-a întrecut așteptările. New York este pentru mine un safe place. Un loc în care poți să te arăți așa cum ești, fără teama de a fi judecat, un oraș cu foarte multe posibilități și frumuseți ce așteaptă să fie descoperite.

Cum am ajuns în Statele Unite

Nu am ajuns în America întâmplător. Am avut această șansă prin Work & Travel. Dar ce este acest Work & Travel? Este un program de schimb cultural dedicat exclusiv studenților la zi, înscriși la o universitate acreditată sau în curs de acreditare. Aceștia pot descoperi cultura americană în timpul vacanței de vară. Oferind joburi sezoniere și cazare în mai multe zone turistice din Statele Unite, Programul Work & Travel îmbină munca și călătoritul în SUA. Studenții au ocazia să lucreze, timp de două luni, cu angajați americani, iar apoi, cu banii câștigați, pot călători timp de treizeci de zile.

Visul meu de a ajunge în State m-a impulsionat, în primul rând, să învăț limba engleză, pentru a putea conversa. În timpul liceului, în clasa a XI-a, am aflat că o vloggeriță din Constanța, pe care o urmăream cu interes, urma, la rândul ei, să plece în SUA, în timpul verii, cu Programul Work & Travel. Pe vremea aceea, nu aveam foarte multe informații despre această oportunitate. De-a lungul acelei veri, verificam constant canalul ei de YouTube, entuziasmată de noile vloguri postate, pe care le urmăream cu sufletul la gură. Acela a fost momentul în care am știut cum îmi voi petrece verile din perioada studenției. M-am înscris în mai multe grupuri de Facebook, acolo unde citeam experiențele studenților români din America. Mă interesau părerile lor, întrebam oameni și verificam platformele YouTube și TikTok, pentru a-mi crea o imagine despre locurile de muncă, despre condițiile de cazare și despre cum se descurcă studenții odată ajunși acolo. Eram sigură că începerea facultății avea să ducă la concretizarea acestui vis.

Din păcate, însă, înscrierea mea la facultate a avut loc în timpul pandemiei de COVID-19, în anul 2020. Virusul era răspândit la nivel global, iar angajatorii din State erau reticenți la primirea studenților. Agențiile din țară nu garantau că experiența va fi una sută la sută autentică, din cauza prevederilor care impuneau restricții peste tot în lume. Așa că am decis să nu aplic în anul acela. Nu voiam să ajung acolo și să intru în contact cu doar câțiva studenți, să cunosc oameni purtând masca pe față și nu îmi doream să păstrez distanța de teama că mă voi putea îmbolnăvi. Îmi doream să leg prietenii și să cunosc americanii în mediul lor, să lucrez alături de ei și să împărtășim experiențe. De aceea, am aplicat în timpul anului II de facultate, când eram studentă la Specializarea Jurnalism din cadrul Facultății de Litere a UOC și am plecat pentru prima dată în vara anului 2022. A doua oară, am fost chiar în vara acestui an, înainte să încep cursurile la programul de studii masterale Relații publice și dezvoltare interculturală din cadrul aceleiași facultăți a Universității Ovidius.

Primele zile în America

Am ales să particip la acest program alături de prieteni, iar acest lucru a făcut ca adaptarea să fie mult mai ușoară și firească. Bineînțeles, a contat și faptul că angajatorii m-au ajutat să simt că fac parte dintr-o familie, de parcă aș fi fost copilul rătăcit care abia ajunsese acasă de peste hotare. Americanii sunt oameni foarte deschiși, săritori și sociabili. A existat un șoc cultural când m-am lovit de un munte de amabilitate, cadouri de bun venit și deschiderea către noi prietenii, încă din primele momente.

Apoi, am început să trăiesc ca ei. Nu mi se mai părea ciudat să văd colete lăsate nesupravegheate pe verandă, nu mă mai temeam atunci când mă opreau oameni necunoscuți pe stradă, pentru a-mi face un compliment, și nu mă mai panicam când eram chemată în biroul supervisor-ului, care urma doar să mă întrebe cum îmi merge ziua.

 În schimb, atunci când venea vorba despre întreținerea casei, era o adevărată provocare. O casă mare, cu 18 studenți care nu mai trăiseră pe cont propriu înainte, care munceau chiar și 14 ore pe zi, dar care încercau să mențină curățenia și să trăiască în armonie. Cu toții ne-am lovit de responsabilități. Eu am învățat să gătesc, să fac treburi casnice și să nu las niciodată haos în urma mea. În jurul meu erau și oameni pe care-i cunoșteam mai puțin și nu voiam să le las o impresie greșită, atât despre mine, cât și despre români.

Work…

Pentru mine, a fost esențial ca jobul pe care urma să îl aleg să fie într-o zonă aproape de plajă. Fiind născută în Constanța, marea îmi oferă un confort emoțional, astfel că mi-am dorit ca acolo să fiu aproape de ocean, să mă simt mai aproape de casă. Eu am aplicat pentru acest program prin intermediul agenției Student Travel, iar aceasta oferea joburi peste tot în Statele Unite și erau destul de variate. Am ales să lucrez pe Coasta de Est, în statul New Jersey, într-un parc de distracții. A fost cea mai bună decizie.

Jobul meu era de games attendant. Operam jocuri și înmânam premii. Nu era foarte solicitant și aveam șansa să fiu mereu în contact cu copiii, care îmi plac tare mult. Am învățat să operez și ride-uri, principalele atracții ale parcului, precum roata panoramică sau cursele de mașini, dar menționez că aici nu mă simțeam în largul meu. Nu e atât de ușor. Trebuie să fii mereu atent și să nu pierzi ride-ul din ochi nici măcar o secundă. Chiar dacă nu a fost departamentul meu preferat, m-am bucurat să încerc și să învăț.

Programul meu era destul de încărcat. Trebuie să menționez că mai aveam un job. Dimineața munceam la un magazin de haine și articole de plajă. Aveam pauză jumătate de oră, timp în care veneam acasă, mâncam, iar apoi plecam la celălalt job, în parcul de distracții. Privind acum în urmă, nu știu când a trecut timpul. Chiar dacă pare că sunt multe ore de muncă, îmi plăceau ambele joburi. Personalul era foarte amabil, iar șefii, înțelegători și prietenoși. Mergeam de drag la muncă.

… & Travel

După o vară întreagă de muncă, a venit și partea relaxantă a acestui program, aceea fiind luna pe care fiecare participant o are la dispoziție pentru a călători. Eu am profitat la maximum de această perioadă. În primul an, am vizitat New York, Tennesse, Los Angeles, Washington, Las Vegas, Atlantic City și Philadelphia, iar în cel de-al doilea an, am adăugat pe listă Miami, unde am avut parte de o vacanță bine meritată. Luna aceasta este foarte importantă. Ai ocazia să cunoști oameni noi și să explorezi locuri fantastice. Recunosc, în timpul verii am fost concentrată mai mult pe muncă, iar timpul nu îmi permitea să mă bucur de tot ceea ce am în jur. De aceea, faptul că după terminarea contractului de muncă am avut ocazia să călătoresc a însemnat extrem de mult pentru mine.

De ce să aplici pentru Programul Work & Travel?

Work & Travel este pentru mine mai mult decât o experiență culturală. După cele două veri petrecute în America, m-am responsabilizat și m-am maturizat. Nu îmi mai este frică să încerc lucruri noi. Această experiență m-a făcut să trec dincolo de zona de confort, din care, uneori, îmi era teamă să ies.

În urma participării mele la acest program, mi-am făcut prieteni din toate colțurile lumii. Am trăit alături de albanezi, slovaci, turci, spanioli, ucraineni, polonezi, mexicani, ruși și columbieni. Am învățat cuvinte în albaneză și în rusă, am aflat obiceiuri și tradiții turcești, dar am gustat și feluri de mâncare tipic spaniole. Să nu vă fie frică să aplicați pentru acest program pe cont propriu! Credeți-mă, vă veți face o mulțime de prieteni!

Acum, sunt reprezentant al agenției Student Travel. Consiliez și ajut studenții care se gândesc să plece în SUA prin Programul Work & Travel. Cu siguranță trebuie să bifați această experiență în timpul studenției! Recomand tuturor! Eu privesc, acum, lumea altfel. Plecarea mea în State m-a făcut să realizez că lumea e atât de mare și că trebuie descoperită, dar nu poți face asta stând într-un singur loc.

Chiar dacă, uneori, pare greu și solicitant, iar distanța de casă este foarte mare, în final, merită tot efortul. Nu aș da amintirile și prieteniile pe care le-am făcut acolo pentru nimic în lume.