Andreea ŞTEFAN

Studenți din anii I, II şi III ai Specializării Jurnalism din cadrul Facultății de Litere a Universității Ovidius din Constanța (UOC) au participat, recent, la  workshop-ul „Voci libere – Ce înseamnă să fii whistleblower?”, susținut de Laura Burtan, activistă şi cercetătoare la Funky Citizens, şi Anca Simina, jurnalistă de investigație la Recorder. Evenimentul derulat în Atelierul Google din campus, corp A, a reunit şi studenți de la alte facultăți din cadrul UOC, dar şi angajați din domeniul public şi privat din Constanța. Workshop-ul este parte a unui proiect implementat de Asociația Recorder Community, în parteneriat cu Funky Citizens, care are ca scop consolidarea rolului avertizorilor de integritate în România.

„Nu trebuie să fii perfect, cetățeanul ideal care le face pe toate, pentru a fi avertizor!”

În prima parte a evenimentului, Laura Burtana explicat, plecând de la ceea ce înseamnă civismul și cetățenia activă, că avertizorii de integritate nu trebuie să fie neapărat „eroi printre noi”, persoane cu puteri supranaturale. Ceea ce ne poate face potriviți pentru rolul de whistleblower este dorința de a corecta deficiențele care aduc atingeri societății și care sunt de interes public. Pe drum spre facultate, spre serviciu sau oricând ieșim din casă, putem să ne punem întrebări precum „Ce te deranjează din ce vezi? Nu simți că ar fi loc de îmbunătățiri?” și, astfel, putem identifica probleme reale, de interes public. „Sunt experiențe ale unor oameni obișnuiți, pentru că așa au ales. Nu vorbim de persoane extraordinare, care au ceva ieșit din comun. Și nu o spun cu răutate, ci cu speranța de a nu mai părea așa intimidant. Nu trebuie să fii perfect, cetățeanul ideal care le face pe toate, pentru a fi avertizor!”, a declarat Laura Burtan. De asemenea, activista a precizat că a fi avertizor de integritate nu este nici pe departe sinonim cu „a fi pârâcios”, deoarece un pârâcios are ca scop doar folosul și interesul personal, nefiind motivat de un obiectiv centrat pe schimbări benefice societății și, mai important, nefiind protejat de lege.

Legislația și protecția avertizorilor de integritate au reprezentat un alt subiect-cheie al acestei întâlniri. În contextul atelierului, am discutat despre Directiva (UE) 2019/1937 a Parlamentului European și a Consiliului privind protecția persoanelor care raportează încălcări ale dreptului Uniunii și despre Legea 361/2022 privind protecția avertizorilor în interes public. Ce trebuie reținut este că, în cazul păstrării anonimatului, nu se poate urmări traseul raportării de către avertizorul de integritate. În ceea ce privește raportările nominale, instituțiile sunt obligate să ofere un număr de înregistrare, astfel încât toți pașii următori – în cazul unei raportări întemeiate – pot fi comunicați whistleblower-ului. În plus, în eventualitatea în care apar repercusiuni în urma raportării, legea menționează exonerarea de răspundere – dacă sunt prevăzute clauze de confidențialitate în contractul de muncă al avertizorului de integritate – și protecția în fața represaliilor prin măsuri reparatorii – dacă raportarea a fost realizată conform legii.

Ce trebuie să conțină o raportare?

Orice raportare, fie aceasta internă, respectând etapele în mod ierarhic, fie externă, către o instituție de presă, trebuie să conțină următoarele: contextul profesional, detalii despre persoana vizată, descrierea faptei, documentarea (indicii, probe) și data. Datele personale (nume, prenume) și semnătura sunt opționale, în vederea păstrării anonimatului, la alegere. Pe de altă parte, însă, orice raportare intenționat falsă reprezintă o contravenție și poate fi sancționată cu o amendă de la 2.500 la 30.000 de lei.

De la „START” la „FINISH”

A doua parte a workshop-ului, susținută de jurnalista Anca Simina, a început prin clarificarea parcursului unei raportări către presă. Astfel, am aflat că jurnaliștii primesc prima dată un e-mail în care le sunt semnalate anumite nereguli. Următorul pas este documentarea, de către aceștia, din surse încrucișate a subiectului, ceea ce poate duce la confirmarea sau infirmarea cazului. Dacă este confirmat, povestea va fi publicată. Până aici, vorbim despre un parcurs jurnalistic.

Dar ce se întâmplă mai departe? Dacă există represalii, avertizorul de integritate începe un parcurs individual, în care se poate adresa instanței și poate beneficia de măsuri reparatorii, dacă va câștiga procesul. Indiferent, însă, dacă apar represalii sau nu, orice raportare se încheie cu un deznodământ, care poate consta într-un scandal stins, fără efecte ulterioare reale, sau într-o soluționare ce implică, de exemplu, măsuri sau schimbări implementate. „95% (din 2004 până în prezent) dintre avertizorii de integritate au câștigat în instanță, așa că nici acest aspect nu ar trebui să vă sperie. Trebuie, în schimb, să aveți răbdare, deoarece aceste lucruri nu se întâmplă peste noapte”, a declarat Anca Simina, jurnalistă Recorder.

Avertizorii de integritate şi schimbarea societății

În continuare, Anca Simina ne-a vorbit despre cinci investigații Recorder și despre ceea ce a urmat în viețile avertizorilor de integritate după publicarea acestor investigații. Pentru fiecare dintre aceste subiecte, am aflat că au existat situații în care avertizorul a rămas anonim pentru public, nefiind recunoscut nici măcar de familie, așa cum este cel din ancheta „Pacea e mai înaltă decât dreptatea”, și situații în care avertizorii și-au asumat expunerea şi au căpătat notorietate.

Am încercat, la finalul atelierului, împărțiți în patru echipe, să conturăm împreună un portret-robot al unui whistleblower, notând datele personale, motivația, temerile și așteptările acestuia și să găsim răspuns la întrebarea „Ce ne-ar schimba din simpli cetățeni în avertizori de integritate?”. Am observat, astfel, că poate exista tendința de a trece prin filtru omul, nu fapta, pe când fapta este cea relevantă pentru a putea încadra cetățeanul ca avertizor, nu setul de principii al celui care are curajul de a vorbi despre deficiențe ale societății. Ca (viitori) jurnaliști, trebuie să ținem mereu cont de faptul că primează speța, nu omul care o raportează. Nu judecăm omul care semnalează o problemă, ci analizăm presupusele acțiuni săvârșite care stau la baza raportării.

Cu ce am rămas? Ce am aflat nou?

La finalul evenimentului, studenții Specializării Jurnalism s-au declarat încântați de workshop-ul susținut de Laura Burtan şi Anca Simina și au considerat întâlnirea foarte utilă.

Delia Dascălu, studentă în anul II, a afirmat: „Nu eram familiarizată cu conceptul de whistleblowing, așa că participarea la acest workshop m-a introdus și în părțile pe care nu multă lume din domeniu le discută. Îmi pare bine că am venit și că am putut învăța despre avertizorii de integritate de la cei care cunosc cel mai bine termenul”.

„Consider că acesta a fost unul dintre cele mai captivante workshop-uri la care am participat până acum. Nu știam de noțiunea de whistleblower. Mă bucur foarte mult că am aflat și că am primit un impuls de a deveni un avertizor de integritate atunci când este nevoie. De altfel, am fost încântată să aflu câte ceva din spatele investigațiilor Recorder. Chiar eram foarte curioasă de documentarea lor, cum ajută ei oamenii de la care primesc avertizări și ce se întâmplă la nivelul redacției”, a mărturisit Alexandra Marin, studentă tot în anul II la Specializarea Jurnalism din cadrul UOC.

Anastasia Apostu, colega sa de an, susține că informațiile acumulate în urma atelierului îi vor fi utile în parcursul său profesional: „Nu știam foarte clar ce înseamnă «avertizor de integritate». Mi-a plăcut că am discutat și analizat pornind de la investigațiile Recorder. Astfel, mi-am fixat informațiile, pe care sunt sigură că le voi folosi în viitoarea mea carieră”, a declarat studenta.