Andreea ȘTEFAN

Andrei CIOBANU

„Bun găsit tuturor! Mă numesc Andrei Ciobanu și sunt student în anul III la Specializarea Jurnalism a Facultății de Litere din cadrul Universității Ovidius, iar astăzi prezint podcastul «We are young». Tema de discuție este voluntariatul și importanța lui în comunitate. Alături de mine la Radio Comunitaria se află colegele mele, Andreea Ștefan și Denisa Bîrlădeanu”. Așa a început o discuție între trei studenți ai Universității Ovidius din Constanța (UOC), cu ocazia unui training de producție de conținut creativ, organizat la Radio Comunitaria, un proiect editorial al Centrului pentru Resurse Civice, training coordonat de conf. univ. dr. Raluca Petre de la Științe ale comunicării UOC.

Andrei Ciobanu a avut rolul moderatorului emisiunii, iar eu, Andreea Ștefan, colegă cu Andrei în anul III la Specializarea Jurnalism, și Denisa Bîrlădeanu, studentă în anul II la Specializarea Studii Americane, am fost invitatele acestui episod al podcast-ului. Realizarea acestui podcast a avut loc în cadrul proiectului Idealus 3.0 – Innovation and Development through Entrepreneurial Activities for Lucrative University Students, derulat sub umbrela programului Universitatea Antreprenorială, cu sprijinul Junior Achievement România și finanțat de către Romanian-American Foundation.

În urma prezentărilor, am aflat că toți trei am început să facem voluntariat fie în școala generală, fie în anii de liceu și că motivația inițială a pornit din dorința de a ne implica în comunitate. Redăm, mai jos, dialogul nostru:

Andrei CIOBANU: Cât de important este voluntariatul pentru voi și de ce ați ales să faceți voluntariat?

Andreea ȘTEFAN: În momentul de față, pot să spun că voluntariatul m-a ajutat să devin cine sunt astăzi, pentru că, mă gândesc așa: dacă ar fi să dau timpul înapoi și să nu fi participat, în 2011, la acel prim proiect, cred că Andreea de astăzi ar fi fost total diferită. Din acest motiv, pentru mine, acum, voluntariatul este foarte important atât din perspectiva recunoștinței, a tuturor situațiilor prin care am trecut și a tuturor experiențelor pe care le-am acumulat până acum, cât și prin prisma oamenilor pe care i-am cunoscut și pe care am reușit să îi strâng în jurul meu.

Am afirmat, de asemenea, că prin experiența în voluntariat mi-am dezvoltat abilități precum empatia, atruismul, sperând ca fie printr-un zâmbet, fie printr-o acțiune concretă la un moment dat, să-mi fi pus și eu amprenta asupra cuiva.

„Am învățat să iubesc comunitatea, am învățat să iubesc oamenii în felul cum sunt ei”

Denisa BÎRLĂDEANU: În ceea ce privește activitatea mea în voluntariat, am început de micuță să fiu implicată în astfel de activități.

Denisa susține că a pășit pe acest drum la îndemnul părinților.

Fiind, de mică, expusă la astfel de acțiuni, am învățat să iubesc comunitatea, am învățat să iubesc oamenii în felul cum sunt ei. Să-i văd și să fiu curioasă de povestea din spatele zâmbetului, din spatele ochilor triști, poate, pentru că sunt multe, multe, povești. Nu mi-a plăcut niciodată să vorbesc în public. De mică am fost mai timorată și mai timidă. Având privilegiul de a participa în astfel de acțiuni (n.r. de voluntariat), am învățat să trec peste acele emoții și, astăzi, să pot să stau de vorbă cu oamenii și să pot să-i cunosc și să îi înțeleg și nu numai atât, ci să îi și ajut.

Andrei CIOBANU: Sunt student și la Facultatea de Teologie, în Constanța. La biserica unde merg, în Murfatlar, mai au loc activități caritabile și mai mergem la anumite sate de prin împrejurimi și ducem pachete, alimente. Văd oamenii aceia care sunt neputincioși și nu așteaptă de la noi ceva să le ducem, dar când le ducem și ne deschid poarta, sunt atât de bucuroși. Efectiv, mă emoționează.

  Andrei consideră că așa s-a dezvoltat – prin activitățile de voluntariat – și că astfel îi putem „ridica” și pe cei din jurul nostru.

„Simți că faci parte dintr-un întreg. Avem nevoie să simțim că în viața asta avem un scop, că nu trăim numai pentru noi”

Denisa BÎRLĂDEANU: Simți că faci parte dintr-un întreg. Suntem ființe care avem nevoie de o comunitate, avem nevoie să simțim că în viața asta avem un scop, că nu trăim numai pentru noi.

Andreea ȘTEFAN: Apropo de ce spunea Andrei, mai devreme, unul dintre principiile pe care le-am învățat prin voluntariat este, de fapt, un proverb, care spune „Dă-i unui om un pește și va mânca astăzi. Învață-l să pescuiască și va mânca tot restul vieții”. Cred că asta ne dorim toți cei care activăm: să-i ridicăm, la rândul nostru, pe alții, dar, în același timp, să ne păstrăm acest simț al realității de care vorbea Denisa.

Am menționat, de asemenea, că evenimentele din sfera voluntariatului ne scot din ritmul cotidian:

Ne amintesc cum este viața copiilor în mediul rural, cum este să ajuți pe cineva să văruiască un copac sau cum să stai de vorbă cu un bunic care nu mai are pe nimeni alături. Pentru că așa cred că, de fapt, ne aplecăm atât asupra societății, cât și asupra celor dragi nouă. Poate după ce ai stat de vorbă cu un senior care, din păcate, a rămas singur, ai mai des impulsul de a-ți suna și tu mai des bunica.

Am vrut să subliniez modul cum se îmbină contextul social, profesional cu cel personal.

Denisa BÎRLĂDEANU: De multe ori, viața ne prinde atât de mult, încât uităm cine suntem. Eu am observat asta la mine. Când sunt foarte implicată în facultate, în lucruri care nu neapărat țin de alți oameni, ci doar de mine și mă centrez mai mult pe ceea ce vreau eu să fac, de multe ori am o repulsie față de alte persoane, devin foarte egoistă, mă gândesc numai la mine pentru că vreau să termin lista aceea de «to do» și de multe ori uit că sunt doar o parte a lumii acesteia. Am nevoie să las tot, să mă rup de realitatea aceea, să vin în comunitate, să mă regăsesc și, atunci când mă reapuc de lucrul meu, vin cu forțe proaspete. E un schimb de energie.

Andrei CIOBANU: Parcă intri în altă lume și așa poți să duci și tu la capăt proiectele. Simți o bucurie din partea celorlalți, că ai reușit să faci ceva pentru comunitate. Cum reușiți să îmbinați studenția cu voluntariatul, mai ales că a fost și sesiunea de examene?

Andreea ȘTEFAN: Am subliniat faptul că în perioada sesiunii este nevoie de echilibru, însă consider că există un avantaj deoarece făcând voluntariat într-o asociație de reprezentare a studenților, calendarele se îmbină și se construiesc ținând cont unul de celălalt. Am povestit și că, în timpul voluntariatului, mi s-au mai deschis și alte uși, inclusiv la nivel international, și chiar dacă perioada studenției este foarte încărcată, i-am sfătuit pe tineri să nu renunțe.

Nu trebuie să ne închidem orizontul, pentru că există foarte multe oportunități, inclusiv pe termen scurt. Eu cred foarte tare în echilibru și în a-ți alege prioritățile, în funcție de perioada din viața fiecăruia.

Denisa BÎRLĂDEANU: Mie mi-a luat foarte mult să ajung să realizez că trebuie să îmbin utilul cu plăcutul și să-mi găsesc eu, personal, echilibrul.

Denisa ne-a explicat că a ales să se înscrie în diverse asociații, dar că ulterior a realizat:

„Sunt foarte multe activități, sunt foarte multe lucruri pe care trebuie să le fac și aș vrea să le fac, dar nu pot”.

Astfel, după ce a observat că nu are timp suficient pentru toate activitățile, a înțeles că, uneori, mai trebuie să spunem și nu:

Am realizat că mai trebuie să spun „nu”.  Trebuie să dai randament ca student, mai ales în sesiune.

Andreea ȘTEFAN: Plecând de la faptul căunii tineri evită să delege responsabilități celorlalți colegi, pe motiv că „eu pot, eu știu, eu duc și eu fac tot” și explicând că acest lucru poate să fie, pe parcurs, epuizant și că s-ar putea ca randamentul să scadă în momentul în care noi ne încărcăm cu toate și le punem pe toate în bagajul nostru, sfatul meu a fost să oferim tuturor o șansă:

Să delegăm, să ne bazăm pe oamenii din jurul nostru, fie că sunt membrii unei echipe, fie că sunt colegi de department.

Andrei CIOBANU: Eu am susținut această idee și am spus că, dacă nu le dău task-uri celorlalți din echipă, simt că sunt depășit de situație:

Simt că nu pot să fac față, iar așa nici noi nu dăm randament ca asociație.

Susțin ideea de a împărți sarcini tuturor:

Chiar dacă sunt voluntari mai noi sau sunt mai vechi, cu ceva experiență în asociație, nu contează, pe fiecare îi învățăm.

Denisa BÎRLĂDEANU: Este important să găsești grupul cu care să lucrezi, cu care poți să comunici. Să-ți găsești tu grupul în care poți să spui tu că ești 100% mulțumit de activitatea ta ca voluntar.

Andrei CIOBANU: În asociație (n.r. ASCOR) m-am regăsit, mi-am găsit liniștea și mă simt, pot să zic, împlinit că fac voluntariat și că sunt acolo lângă ei.

Andreea ȘTEFAN: Ne-am găsit tribul! J

Andrei CIOBANU: Fetelor, pentru că am ajuns la finalul episodului, aș vrea să le dați câte un sfat celor care ne ascultă, care ne urmăresc, pentru tinerii studenți care vor să aleagă această cale, să facă voluntariat.

Denisa BÎRLĂDEANU: Nu spun că noi, ca români, nu vedem ideea  de voluntariat ca fiind ceva bun, dar nu o vedem esențială, facem și noi activitățile noastre, însă avem alte lucruri prioritare.

Cu toate acestea, Denisa a transmis că voluntariatul pentru elevi și studenți este o oportunitate:

O foarte bună modalitate să-și lucreze comunicarea, cum te raportezi la diferiți oameni din diferite medii sociale, cum ajungi să fii util în comunitate și, de asemenea, să-ți duci responsabilitățile până la capăt.

Andreea ȘTEFAN: I-am încurajat pe tineri să renunțe la întrebarea „eu ce câștig?” și, mai degrabă, să fie recunoscători și să aprecieze experiența acumulată, care reprezintă și ea un câștig:

 Chiar dacă nu este palpabil, nu este financiar, acest câștig – cred eu – valorează mult mai mult. Nu diploma te face om, ci ceea ce duci tu ca om mai departe și ceea ce o să poți să dai celor cu care interacționezi, în viitor, copiilor tăi, fraților tăi.

Andrei CIOBANU: Andreea, Denisa, vă mulțumesc că ați acceptat invitația de a fi, astăzi, alături de noi! Dragi ascultători, până data viitoare, vă dorim toate cele bune!

La finalul înregistrării podcast-ului, colega noastră de la Studii Americane, Denisa Bîrlădeanu, ne-a mărturisit despre participarea la acest training de realizare de conținut creativ: „O inițiativă frumoasă de a conecta studenți de la diferite specializări și a-i face să găsească lucruri în comun, astfel încât rezultatul să fie unul care să îmbogățească nu numai pe plan academic, ci și în cel personal. A fost ceva nou pentru mine, pot spune ca m-a scos din zona de confort și totodată m-a ajutat să mă conectez și în alt mod decât eram deja obișnuită cu tineri care au același interese. Aplaud ideea podcast-ului și mulțumesc doamnei profesor Petre pentru invitația făcută”.