Livia DAFA

Ekleva Koroveshi (n.1970) a absolvit Asistență socială (studii de licență) și Psihologie (studii masterale) la Universitatea din Elbasan, Albania. În prezent, este psihologă la școala „Numani” Fier, Albania și, totodată, psihologă independentă. Ekleva are o vastă experiență în organizarea de workshopuri și programe de instruire pentru promovarea bunăstării mintale în rândul tinerilor.

În acest interviu, am discutat despre elevi și despre provocările lor legate de sănătatea mintală, despre bullying, gestionarea stresului, despre elevii care fac parte din comunitatea LGBTQ+ și despre colaborarea cu părinții elevilor în cadrul ședințelor de terapie.

Livia DAFA: Cum identificați elevii care au nevoie de sprijin emoțional sau care se confruntă cu probleme de sănătate mintală?

Ekleva KOROVESHI: Identificarea acestor elevi se realizează prin intermediul mai multor metode diferite. Prima metodă este observarea, care se face prin discuțiile ce au loc o dată pe lună, în fiecare clasă. A doua metodă este raportarea făcută de către profesori sau conducerea școlii, pe baza situațiilor diverse, a reacțiilor sau schimbărilor vizibile ale elevilor. Desigur, există și alte moduri prin care elevii pot fi identificați, iar unele dintre acestea includ scăderea performanței școlare sau retragerea din viața socială.

L.D.: În întâlnirile pe care le-ați avut, care au fost cele mai frecvente îngrijorări ale tinerilor?

E.K.: Cele mai frecvente îngrijorări ale tinerilor sunt împărțite pe grupe de vârstă. Pentru grupa de vârstă 6-10 ani, principala preocupare este legată de problemele comportamentale, cum ar fi crearea relațiilor, respectul față de colegi, dar și frica de școală. În schimb, pentru grupa de vârstă 12-18 ani, îngrijorările majore sunt legate de formarea relațiilor, fie ele sociale, fie romantice, de bullying, de stresul cauzat de schimbările fizice ale pubertății, anxietate, problemele de încredere de sine și încărcătura emoțională.

L.D.: Bullyingul rămâne una dintre problemele majore ale școlilor? Cum gestionați problema?

E.K.: Sunt fericită să spun că ne confruntăm din ce în ce mai puțin cu cazuri de bullying și nu mai este una dintre problemele principale. Am tratat acest subiect de multe ori și am observat o conștientizare mai mare în rândul elevilor. Primul pas în tratament este – de fapt – comunicarea, deoarece copiii sau tinerii care se confruntă cu bullyingul refuză, de multe ori, să vorbească despre acest subiect.

Al doilea pas este munca pe care elevul trebuie să o facă cu el însuși, acceptarea și iubirea de sine. Acest lucru se dezvoltă prin metode diferite, dar, de asemenea, sunt necesare mai multe ședințe pentru a obține rezultate.

„Impactul asupra progresului elevului depinde mult de părinți”

L.D.: Mulți elevi trec printr-o perioadă de stres în anii de liceu, în special în ceea ce privește gestionarea timpului, examenele sau alegerea unei facultăți. Cum îi sprijiniți în gestionarea stresului?

E.K.: Pe lângă comunicare și diverse sesiuni, lucrăm și la un plan de bunăstare. Planul de bunăstare constă în dezvoltarea unor abilități la elevi. De exemplu, managementul timpului, planificarea zilei și, în caz de nevoie, crearea unor obiceiuri. Îmi place să încurajez tinerii, atunci când își planifică ziua, să lase și spațiu pentru o pauză, care poate fi sub forma unei meditații, yoga sau alte metode de relaxare. Cel mai mare stres (n.r. al elevilor) provine din frica de viitor și din dificultatea de a lua deciziile corecte. Lucrez cu ei la cunoașterea de sine, la descoperirea pasiunilor lor și îi încurajez să facă pași mici. Nu este nevoie să luăm decizii rapide, ci doar atunci când ne simțim siguri.

L.D.: Respectând, desigur, confidențialitatea dintre elev şi terapeut, ne puteți spune care este unul dintre cele mai delicate cazuri cu care v-ați confruntat?

E.K.: Sunt multe cazuri dificile care necesită o colaborare puternică și un suport emoțional considerabil. Două dintre cele mai delicate cazuri cu care m-am confruntat au fost legate de violența în familie și de abuzul sexual.

L.D.: Cum îi ajutați, ca psiholog școlar, pe elevii din comunitatea LGBTQ+, care se confruntă cu dificultăți în familie sau în societate, să se simtă acceptați și susținuți în școală?

E.K.: Adevărul este că elevilor la această vârstă le este greu să se accepte pe ei înșiși, iar uneori și să se înțeleagă. Primul pas este construirea unei comunități de suport, adică solicitarea ajutorului elevilor, profesorilor și părinților, astfel încât împreună să putem crea un mediu sigur, în care fiecare să se simtă apreciat și acceptat. Organizarea de diverse activități în care încercăm să promovăm diversitatea este susținută tot mai mult, zi de zi. Al doilea pas este, desigur, suportul individual, ascultarea activă, planul de bunăstare și metodele pentru a reduce stresul sau anxietatea.

L.D.: Părinții sunt implicați în colaborarea dintre psiholog și elev? Ce efecte a avut această implicare asupra progresului elevului?

E.K.: Părinții trebuie să fie implicați neapărat. Dacă elevul solicită doar o sesiune pentru o problemă specifică, nu este necesar acordul părinților, însă, dacă situația presupune mai multe sesiuni și un plan de intervenție, un psiholog nu ar trebui să înceapă niciodată fără acordul părinților. Impactul asupra progresului elevului depinde mult de părinți, deoarece există părinți foarte colaborativi și alții care nu doresc să coopereze. Un exemplu pe care îl voi menționa este cazul unui copil de 7 ani, care nu dorea să meargă la școală. În acest caz, am fost nevoită să construiesc un plan care să implice elevul, părinții și învățătoarea, unde fiecare avea sarcini specifice, pentru că schimbările nu se întâmplă niciodată fără colaborare. Efectul a fost extrem de pozitiv: după 8 sesiuni, copilul a venit la școală cu mult mai multă dorință.

L.D.: Puteți împărtăși un caz de succes în care ați observat o schimbare semnificativă în timpul sesiunilor? Ce sfat ați oferi elevilor pentru a-și gestiona mai bine dificultățile personale și şcolare?

E.K.: Un alt caz de succes pe care îl pot menționa este confruntarea unui elev din ultimul an de liceu cu stresul și anxietatea legate de performanța sa şcolară. În fiecare sesiune, pe măsură ce aplicam metode diferite, am observat multe schimbări și o colaborare puternică. Suportul oferit de familie, prieteni și personalul şcolar, alături de metodele aplicate, l-au ajutat să termine liceul fără stres, dar cu rezultate foarte bune. Sfatul pe care le-aș oferi este acela că pentru a te simți bine cu ceilalți, mai întâi trebuie să te simți bine cu tine însuți.