Cum s-a văzut a XVIII-a ediţie a Congresului Internațional de Istorie a Presei, desfăşurat la Universitatea Ovidius, prin ochii unui voluntar

Miruna DĂNILĂ

Fac voluntariat de patru ani și nu-mi amintesc să fi fost vreodată mai implicată și să fi simţit mai multă satisfacţie decât am simţit la finalul Congresului Internaţional de Istorie a Presei, ediția cu numărul XVIII, găzduit de Universitatea Ovidius din Constanța (UOC), în perioada 23-24 mai. Timp de două zile, de fapt, chiar mai multe, dacă socotesc și pregătirile, capacitatea de a lucra în echipă și responsabilitatea au fost calitățile cele mai utile. Această experiență mi-a reamintit ce înseamnă să fii voluntar: să te integrezi şi să poţi lucra cu o echipă sinceră, motivată nu de bani, ci de dorința reală de a ajuta.

Pregătirile au început pe 21 mai, sub îndrumarea profesorului nostru, lect. univ. dr. Valentin Vanghelescu: am făcut listele de prezenţă, am ordonat diplomele pentru cei peste 70 de participanţi, am aranjat mapele care conţineau programul evenimentului, câteva coli pentru notițe, un pix și ecusonul personalizat. Ulterior, am organizat standurile de înregistrare din fața Sălii Senatului, locul unde manifestarea ştiinţifică avea să înceapă.

Ziua de 23 mai a fost, fără îndoială, cea mai solicitantă. Începând cu ora 9.00, ne-am aşezat la standurile de înregistrare, ne-am împărțit sarcinile și am intrat într-un ritm alert, care avea să ne consume energia. Participanții au început să apară după ora 10:00, fiecare având întrebări, nelămuriri, rugăminţi. Pe lângă asta, ne-am ocupat şi de inerentele probleme logistice apărute pe parcurs: de exemplu, nevoia de mai multe scaune și mese în unele paneluri, dat fiind interesul crescut pentru audierea rezultatelor cercetărilor prezentate. Aprecierea profesorilor noştri de la Ştiinţe ale comunicării UOC și recunoașterea muncii noastre ne-au motivat însă enorm. Ne-am simțit văzuţi şi importanţi, chiar dacă eram, poate, doar nişte voluntari tăcuţi în spatele „cortinei”.

După-amiaza a venit cu o nouă provocare: orientarea participanţilor către sălile de desfăşurare a panelurilor. Cinci săli, cinci arii tematice diferite, zeci de prezentări ştiinţifice şi un timp strict alocat fiecărei intervenţii. Am fost prezentă la lucrările incluse în secţiunea derulată în Sala Google, moderată de lect. dr. Valentin Vanghelescu,  în care s-a discutat despre „Discursul extremist și populist în media contemporană”. Am înţeles, printre altele, cum funcţionează narativele partizane, ce înseamnă cu adevărat populismul și cum poate mobiliza mass-media voturi în contextul digital. Am înțeles, de asemenea, cum poate discursul populist să divizeze oamenii între „noi” și „voi” și cât de mult poate ajuta spațiul oferit de platformele online pentru a face această polarizare. Participarea la aceste prezentări de cercetări a fost o experiență unică pentru noi, studenţii din anul I de la programul de studii de licenţă Jurnalism, care am stat alături de profesori respectați și cercetători cu experienţă. La ora 18.00, epuizaţi, dar mulțumiți, am încheiat prima zi.

A doua zi a congresului a început ceva mai devreme decât ne aşteptam. La 8:50 eram din nou la „posturi”, iar participanţii au început să sosească cu puţin timp înainte ca noi să reușim să ne dezmeticim și să pregătim totul. A fost o dimineaţă agitată, dar nu chiar atât de agitată ca ziua precedentă. Mai spre prânz am intrat la un panel în care am ascultat-o prezentându-şi lucrarea pe drd. Ana-Maria Stancu. Aceasta a vorbit despre propaganda online în contextul războiului din Ucraina. Prezentarea lucrărilor a continuat cu subiecte la fel de importante, precum genocidul din Srebrenica și impactul precampaniilor asupra campaniilor electorale prezidenţiale din România din 2024 și 2025, fiecare deschizând câte o fereastră spre complexitatea presei și responsabilitatea sa.

A urmat pauza de masă, după care am sperat că, în calitate de voluntari, putem rămâne în universitate pentru a închide, din punct de vedere tehnic, logistic evenimentului, însă am fost convinşi să mergem la Cazino, alături de profesorii noştri şi de ceilalţi participanţi de la congres. Era ultima zi cu intrare gratuită în clădirea simbol a Constanţei, iar profesorii de la UOC au considerat că e o experienţă care nu trebuie ratată. Și nu au greșit. Cazinoul, proaspăt reabilitat, arată ca un palat renăscut, cu detalii arhitecturale de o eleganţă rară. Clădirea emblematică a oraşului a fost readusă la viaţă.

După două zile de alergătură și interacţiuni cu zeci de oameni, am plecat acasă mai obosită decât am fost vreodată, dar și mai plină de viaţă. Congresul mi-a arătat cât de multă răbdare și voinţă cere un astfel de eveniment, câte obstacole pot apărea și cât de greu este să previi micile probleme care pot apărea. Data viitoare, voi avea mai multă încredere în mine, mai mult curaj să iau decizii rapide și ferme. A fost o muncă de echipă reușită, una care mi-a reconfirmat că voluntariatul nu e doar despre a da, ci și despre a acumula experienţă, de a lega prietenii şi a consolida încrederea.

***

Congresul Internaţional de Istorie a Presei a fost organizat de Universitatea Ovidius din Constanţa, prin Facultatea de Litere, programul de studii Jurnalism, şi Asociaţia Română de Istorie a Presei (ARIP) şi a reunit zeci de profesori, cercetători, studenţi, practicieni din domeniul Ştiinţe ale comunicării și istorici. Tema ediției din acest an a congresului a fost „Ideologii în presă. Politici editoriale şi studii de caz”.