Miruna TURTOI

Sebastian DINESCU

Teodora TAIFAS

Universitatea Ovidius din Constanța (UOC) a găzduit, săptămâna aceasta, în Sala Senatului, conferința „Constanța pentru Ucraina, 2 ani de provocări”, organizat în parteneriat cu Centrul pentru Resurse Civice. Evenimentul a fost moderat de președintele centrului, Cosmin Bârzan. În sală au fost prezenți, alături de refugiați ucraineni, studenți și profesori ai UOC de la Specializarea Jurnalism din cadrul Facultății de Litere și de la Facultatea de Istorie și Științe Politice (FISP), subprefectul județului Constanța, Ali Șenol, profesoara Magdalena Iacob de la Inspectoratul Școlar Județean Constanța, Cristina Fodor, directorul filialei Constanța a ONG-ului „Crucea Roșie” și Nicoleta Neacșu, psiholog de la Fundația Sensiblu.

Evenimentul a fost împărțit în două paneluri. În prima parte, au luat cuvântul prodecanul Facultății de Istorie și Științe politice din cadrul UOC, conf. univ. dr. Daniel Citirigă, dar și subprefectul, inspectorul școlar Magdalena Iacob și directoarea Crucii Roșii, iar în a doua parte am avut ocazia să aflăm câteva dintre poveștilor ucrainenilor care, pentru a se salva dintr-o țară aflată în plin război, s-au refugiat la Constanța.

„Ceea ce face Ucraina azi este un exemplu pentru întreaga Europă”

Dar înainte ca discuțiile propriu-zise să înceapă, am urmărit trailer-ul filmului documentar „20 De Zile În Mariupol”,regizat de jurnalistul Mstyslav Chernov,care a și primit Premiul Pulitzer pentru acest film. Fragmentul din film, care cuprinde imagini cutremurătoare dintr-un Mariupol post asediu, a stârnit reacții puternice asupra spectatorilor, câteva persoane din sală chiar începând să plângă.

Prodecanul FISP, conf. univ. dr. Daniel Citirigă, a adus o perspectivă istorică asupra războiului, făcând o paralelă între ceea ce li se întâmplă, acum, refugiaților ucraineni și migrația familiilor parlamentarilor români în perioada 1917-1918: „În timp ce se murea de foame la Iași, de tifos, erau copii și oameni morți pe străzi, la Odessa îți puteai salva familia (…). Chiar dacă ne obișnuim cu toate, cred că este important modul în care ne obișnuim. Ceea ce face Ucraina azi este un exemplu pentru întreaga Europă. Modul în care luptă ucrainenii astăzi este ceva ce foarte puțini dintre europeni și-ar fi putut imagina. Cred că da, ne obișnuim cu toate, iar ucrainenii s-au obișnuit cu moartea, s-au obișnuit cu părinți plecați luni întregi, ani la rând la război. Asta pentru că s-au obișnuit cu libertatea. Cred că democrația și libertatea sunt cele care îi împing să își dea viața pentru un țel. De aceea, consider că în ciuda tuturor greutăților, omul nu se poate obișnui fără libertate”, a declarat istoricul.

Cristina Fodor, directoarea Crucii Roșii – filiala Constanța, a vorbit despre mobilizarea incredibilă de care România a dat dovadă la începutul războiului,dar, totodată, și despre interesul care a scăzut treptat, odată cu trecerea timpului, oamenii sperând că războiul se va termina. Potrivit Cristinei Fodor, în acest context, Crucea Roșie a implementat două proiecte și anume: Humanity concept store, care se referă la distribuirea de produse esențiale, cum ar fi cele de igienă și produse alimentare, și Centrul de Promovare a Sănătății Constanța, un centru ce asigură ajutor psiho-social și medical.

În aceeași ordine de idei, inspectoarea Magda Iacob a povestit despre cum a decurs educarea copiilor ucraineni, la Constanța, de la declanșarea războiului și până în prezent. Ea a declarat că aceștia au fost școlarizați, la început, cu ajutorul voluntarilor ucraineni, la așa numita „școală ucraineană”.

„Limba română e grea, dar interesantă”

În a doua parte a evenimentului, refugiații ucraineni prezenți în sală au vorbit despre experiențele lor în România, de la începutul războiului și până acum și despre modul în care s-au adaptat la traiul de aici. Invitați au fost Alexandra, fondatoarea unei grădinițe pentru copii ucraineni, la care aceasta și predă, Violetta, co-fondatoare a unui afterschool, Ekaterina, care a reprezentat un restaurant cu specific ucrainean din Mamaia Nord, Irina, angajata unei florării, și Dima, student la o universitate din Constanța.

Alexandra și partenerul ei au înființat, în parteneriat cu un ONG, o grădiniță particulară pentru copiii ucraineni, care au venit în Constanța, din cauza războiului. În cadrul conferinței, tânăra a menționat și o platformă online, care face legătura dintre părinți și grădiniță mai ușoară.

Violetta are 18 ani și este originară din Donetsk. La Constanța, alături de mama ei, profesoară, a decis să înființeze un afterschool. Centrul are scopul de a îi învăța pe copiii ucraineni atât română, cât și engleză. Aceasta a vorbit și despre dificultățile pe care le-a întâmpinat atunci când încerca să își pună ideea în practică, însă, cu toate acestea, a reușit să ducă la capăt ceea ce și-a propus. Afterschool-ul este accesibil pentru elevi de toate vârstele, de la cei de grădiniță până la cei de liceu.

Irina a venit din Ucraina cu părinții săi pensionari, cu cei doi copii și cu o cățelușă. A povestit despre viața pe care și-a construit-o aici, mai întâi despre cum a trebuit să se mute împreună cu familia într-o țară străină, pe grabă, fără să cunoască limba și cultura. Apoi, despre cum a reușit să-și găsească un loc de muncă la o florărie, iubindu-și atât ocupația, cât și clienții. Emoționată, Irina a vorbit, în cadrul evenimentului, doar în limba română, pe care a învățat-o de când se află în Constanța, declarând că „limba română e grea, dar interesantă”.

Ultimul invitat ucrainean a fost Dima, student la Universitatea Maritimă Constanța, un tânăr care, pe parcursul ultimilor doi ani, a învățat româna. Acesta ne-a spus despre experiența lui de student ucrainean, care este nevoit să studieze în România.

La finalul evenimentului, au vorbit și doi marinari francezi, care au declarat că doresc să aducă produse necesare supraviețuirii ucrainenilor refugiați la Constanța, afectați de război.

„Tot ce pot face este să fiu aici, în Europa, să spun tuturor ce se întâmplă în Ucraina. Să scriu articole, să vorbesc cu oamenii despre asta”

La finalul evenimentului, am stat de vorbă atât cu ucrainenii prezenți la conferință, cât și cu studenții de la Specializarea Jurnalism, colegii noștri din anul I. Una dintre persoanele intervievate a fost Eva, o ucraineancă autoare a unui blog de jurnalism. Întrebată ce a simțit când a aflat că a început războiul, aceasta a răspuns: „În prima zi… nu știu, nu am simțit nimic. A fost atât de straniu pentru mine, nu îmi venea să cred că a început războiul, că țara mea este bombardată. Pot spune că toți ucrainenii își doresc uneori ca totul să fi fost un vis și acum se vor trezi și nu se va fi întâmplat nimic. O parte din familia mea din Ucraina – în special tatăl meu – nu poate părăsi țara.  Bărbații nu pot părăsi Ucraina. Tatăl meu, iubitul meu nu pot părăsi țara.  Sunt foarte îngrijorată pentru ei, dar tot ce pot face este să fiu aici, în Europa, să spun tuturor ce se întâmplă în Ucraina: să scriu articole, să vorbesc cu oamenii despre asta”.

La întrebarea ce îi lipsește cel mai mult de acasă, Dima a răspuns: „Prietenii mei”. Ulterior, a adăugat: Însă știu că dacă m-aș întoarce înapoi, acum, ei nu ar mai fi acolo, fiind plecați în diferite țări”. De asemenea, tânărul a comparat Constanța cu Harkov: „Pe când Harkov are o populație de aproape un milion de oameni, Constanța are o populație mai mică. De asemenea, un lucru diferit este programul autobuzelor, aici fiind mai bun”.

Am stat de vorbă și cu Felicia Ababii,studentă basarabeancă la Facultatea de Științe Economice din cadrul UOC, care îi ajută pe ucraineni să se acomodeze cât mai ușor: „Fiind studentă basarabeană în Constanța, am plăcerea de a comunica cu cetățenii ucraineni, având avantajul de a cunoaște limba rusă cu ajutorul căreia ne înțelegem reciproc. Deseori încerc să le ofer oportunitatea de a se simți ca acasă, să înțeleagă că nu sunt singuri într-o astfel de perioadă grea. Mai mult de atât, încerc să le explic unii termeni din limba romană pentru a-i ajuta să o învețe mai ușor. Le dau sfaturi pentru a se acomoda mai bine în România și încerc să petrec timpul cu ei într-un mod deosebit pentru a le lăsa o impresie bună despre Constanța”, a explicat tânăra.

I-am întrebat pe colegii noștri de la Jurnalism UOC cum li s-a părut conferința „Constanța pentru Ucraina. 2 ani de provocări”. Alexandru Ianule ne-a declarat: „Evenimentul ne-a arătat că cetățenii Ucrainei au trecut și încă trec prin mari greutăți. Debutul conferinței a fost extrem de emoționant, deoarece am văzut un scurt film despre cum toți au fost afectați de război. Tot ce li se întâmplă este tragic”.

Monica Ilașcu a mărturisit că a fost impresionată de ajutorul oferit ucrainenilor: „Conferința a reușit să emoționeze întregul public. Am remarcat lacrimile refugiaților aflați la acest eveniment, după vizionarea filmului cu secvențe din război. Cu toate că au trecut doi ani de la izbucnirea acestuia, lumea încă se mobilizează pentru a le veni în ajutor. Sunt fericită că am putut lua parte la un astfel de eveniment, că am aflat că oamenii ajută alți oameni”.

Nu în ultimul rând, colega noastră, Mariana Ciobanu, a declarat: „Evenimentul a cuprins multe  aspecte din realitatea în care ne aflăm. Mi-a plăcut foarte mult că au fost prezentate situații în care românii au fost de ajutor refugiaților ucraineni, dar și că s-a vorbit despre trecutul românilor ca refugiați în Odessa. Acest eveniment m-a făcut să înțeleg mai bine toată durerea și chinul prin care au trecut ucrainenii pentru a ajunge, astăzi, aici”.