Când am intrat la liceu, mi-am dorit să ajung avocat. Deja îmi știam drumul în viață, ce voi face și unde voi ajunge. La finalul liceului, când toți colegii mei au plecat către facultăți ”de viitor”, am tras brusc de volan și am zis „mă duc la jurnalism!”. După 4 ani de mâncat pe pâine matematică, informatică, fizică și chimie, oricine s-ar fi așteptat să ajung la o facultate măcar apropiată de cifre, ecuații și variabile. Din toate acestea, însă, am ales să rămân cu variabilele.

Am venit la Jurnalism. Mi-a plăcut. Au fost trei ani foarte faini, cu oameni mișto, care mi-au oferit niște amintiri de toată isprava. De la cadrele didactice și până la prietenii care au rămas și după cei trei ani lângă mine. Nu a fost ușor, dar a meritat fiecare minut petrecut în M2. Fiecare curs, referat, examen oral sau scris, nervi întinși la maxim, emoții și nopți nedormite. Dar anul trei a fost și va rămâne anul meu favorit. Acolo am făcut cunoștință cu ideea de ”montaj”. Cinematografie, scurt metraje, filmări și momentul în care am știut ce voi face după terminarea facultății.

Acum editez imagini, construiesc poveşti, dau viaţă ştirilor pe care oamenii le văd la televizor. Am început să fac asta la Tv Neptun. După doi ani, am continuat la Litoral TV unde mi-am întâlnit o parte din colegii de facultate. Al 5-lea an de presă l-am sărbătorit la Antena 1 Constanța. Poate părea banal ceea ce fac , în fond sunt cadre lipite. Dar, atâta timp cât pui pasiune și dragoste în ceea ce faci, nimic nu este banal și când îți duci munca la bun sfârşit, iar rezultatul trezește în oameni emoție, nu poți decât să te simți mândru și împlinit.

Mulţumirea şi respectele pentru profesorii mei vor exista mereu, pentru că o carieră în media este un cumul de cunoştinţe dobândite datorită lor, de voinţă, perseverenţă, senzaţie de eşec, recunoaşterea meritelor, dorinţă de autodepăşire, puterea de a o lua de la capăt şi, nu în ultimul rând, satisfacţia că faci ceea ce îţi place şi eşti foarte bun în domeniul tău.