Crangasha sau povestea brandului personal

Am dat la jurnalism din…intamplare. Intamplarea a devenit pasiune, in care am investit timp, efort si mult…pro bono. Da, pentru a-ti construi o cariera in jurnalism si derivate din jurnalism, ai nevoie de asa ceva. Pentru ca altfel nu ai cum sa inveti si sa convingi oamenii ca tu POTI si STII. La 19 ani, deveneam consilier de imagine intr-o campanie(culmea, lumea ma lua in serios, in pofida varstei). Am fost atipica in tot ce am facut: producatorul TV atipic, redactorul atipic, specialistul atipic in marketing online, PR-ul atipic – cel care face research, copy-ul ciudat- de ideile caruia  toti erau fascinati. Lumea a inceput sa ma recomande in proiecte si sa investeasca foarte multa incredere in mine. Dupa ani, am devenit Crangasha si am ramas Crangasha: the fixer, cea care stie pe toata lumea, cea care rezolva orice, cea care isi face treaba. Am trecut prin productii mari, ca si producator: Schimb de Mame, Cireasa de pe tort, Sfatul Popular, Next Star, Ma insoara mama, Gospodar fara pereche. Am refuzat productii mari: Insula Iubirii si Exatlon. Am facut si fac in continuare PR de trupe, actori, evenimente mari si mici. Am ajuns sa prezint evenimente, pe nise de piata, cum ar fi campionate nationale de street dance, fiind unul dintre putinii MC feminini pe piata. Doar pentru ca cineva a fost convins ca eu pot. In toti acesti ani de la absolvirea facultatii, am diversificat si incercat toate ramurile posibile de jurnalism.  Network-ul meu cuprinde mii de oameni din toate domeniile, oameni care sar oricand sa o ajute pe Crangasha. De fapt, asta este secretul: fa-i pe oameni sa aiba incredere in tine, respecta-i, dovedeste-le ca esti profesionist. E cel mai greu examen din meseria asta. Dar este examenul care te transforma in brand si iti aduce proiecte.

Nu as fi reusit sa fac asta fara ajutorul profesorilor de la Jurnalism. Fara teoria de la cursuri. Fara practica din toti anii de facultate. Fara munca, eforturi si sacrificii. Si acum, la mai bine de 10 ani de la absolvire, port multumirile catre profesorii mei in suflet. Ei sunt cei care m-au ajutat sa imi cladesc cariera pe care o am acum. Multumesc, multumesc, multumesc.