Mircea Cărtărescu, Doctor Honoris Causa al Universităţii „Ovidius”: „M-am străduit să nu las nebătut niciun drum pe care o fiinţă omenească se poate angaja, fie el ascetic sau excesiv”

Ada CODĂU

Universitatea „Ovidius” din Constanţa (UOC) în colaborare cu Filiala Dobrogea a Uniunii Scriitorilor din România a găzduit, ieri, un eveniment de excepţie: decernarea titlului de Doctor Honoris Causa lui Mircea Cărtărescu. Romancier, poet, eseist şi critic literar, Mircea Cărtărescu este una dintre cele mai proeminente figuri ale literaturii române contemporane. Ceremonia a avut loc în Aula Bibliotecii Universitare a UOC, care, aşa cum era de aşteptat, s-a dovedit neîncăpătoare. În contextul acordării titlului de Doctor Honoris Causa, Mircea Cărtărescu a susţinut conferinţa cu titlul „Liniile de forţă ale poeziei de azi”.

Mircea Cărtărescu este, astăzi, unul dintre numele de referinţă ale literaturii, ale culturii române, în ţară şi în străinătate. Este, dacă vreţi, un soi de carte de vizită, un paşaport pentru „ieşirea din matcă” a unei culturi considerate, până nu demult, minoră. Amintim, în acest sens, faptul că Mircea Cărtărescu s-a aflat, doi ani consecutiv, pe lista favoriţilor la câştigarea Premiului Nobel pentru literatură.

„De la avangardă încoace literatura lui Mircea Cărtărescu a operat cea mai sesizantă deschidere, o breşă considerabilă”

Laudatio-ul a fost prezentat de prof. univ. dr. habil. Angelo Mitchievici, în opinia căruia Cărtărescu „este singurul autor al generaţiei sale care face sistem, care, de la un punct încolo, îşi dezvoltă opera programatic”. „Opera sa înglobează ambele emisfere ale unei literaturi, dificil de conciliat, poezia şi proza, ambele realizate la dimensiunea capodoperei, recuperând subtil în registrul unor dramatizări poetice din «Levantul» şi ideea de teatru. La aceasta se adaugă literatura diaristică, «Jurnal I» (2001), «Jurnal II» (2008), «Zen (Jurnal III)» (2011), una dintre cele mai bune în literatura română care-l situează alături de Mircea Eliade, Mihail Sebastian, Nicolae Steinhardt, I. D. Sârbu sau din literatura universală în compania lui Franz Kakfa, Ernst Junger, etc.”, a declarat Mitchievici, preşedintele USR – Filiala Dobrogea.

În aceeaşi ordine de idei, Angelo Mitchievici a ţinut să remarce că proza cărtăresciană „pulverizează toate etichetele corelate unui registru minor în care a fost receptată literatura română ca literatură a periferiei: exotism, pitoresc local, interes etnografic, fără acces la marile teme”. „De la avangardă încoace literatura lui Mircea Cărtărescu a operat cea mai sesizantă deschidere, o breşă considerabilă, lărgind spaţiul de vizibilitate şi eligibilitate a literaturii române în cadrul marii literaturi europene”, apreciază prof. univ. dr. habil. Angelo Mitchievici.

„M-am predat, dezarmat şi zâmbitor, în mâinile studenţilor mei, lăsând jos scutul care desparte şi opune profesorul studenţilor”

Deosebit de modest, dar în egală măsură autentic, Mircea Cărtărescu a primit titlul de Doctor Honoris Causa cu emoţie şi recunoştinţă, subliniind că este primul titlu academic din cariera sa de scriitor şi de profesor universitar. Acesta a menţionat, încă la început, că nu va susţine o conferinţă doctă. „M-am străduit să nu las nebătut niciun drum pe care o fiinţă omenească se poate angaja, fie el ascetic sau excesiv, de la meditaţia despre sine însuşi, la cea despre ceilalţi despre lume”, a declarat romancierul. Cărtărescu a vorbit despre relaţia sa cu literatura, pe care o consideră un dar pentru care este teribil de recunoscător, mărturisind că doar Dumnezeu ştie cum a ajuns el să scrie literatură, de vreme ce premisele vieţii sale nu mergeau în această direcţie.

 

Această prezentare necesită JavaScript.

Mircea Cărtărescu a povestit însă şi despre relaţia cu studenţii săi: „De la vârsta de douăzeci şi patru de ani, fără întrerupere, am fost şi profesor. În toată această perioadă nu am predat în primul rând fapte de istorie şi teorie literară: m-am predat pe mine însumi, în ambele sensuri ale cuvântului. M-am predat, mai întâi, dezarmat şi zâmbitor, în mâinile studenţilor mei, lăsând jos scutul care desparte şi opune profesorul studenţilor. Am fost alături de ei, unul dintre ei, am învăţat mereu de la ei. Am fost extrem de flatat când am simţit că sunt acceptat între ei în ciuda deosebirilor pe care le aduce vârsta. Apoi, m-am predat pe mine însumi prin puterea exemplului personal: mi-am predat, fără ca studenţii să simtă, valorile, idealurile, credinţele intime, felul meu de a privi lumea, fără prejudecăţi, fără preţiozitate, fără snobism, fără discriminări, cu acel suflet netulburat despre care vorbeau cei vechi”.

„Scriu numai de mână, numai în caiete, fără să şterg nimic”

Ulterior conferinţei „Liniile de forţă ale poeziei de azi” şi unei îndelungate sesiuni de autografe, Mircea Cărtărescu a susţinut şi o conferinţă în cadrul căreia a răspuns la întrebările presei. Astfel, întrebat dacă are sau nu o disciplină, un ritual al scrisului, Cărtărescu a răspuns că nu foloseşte calculator şi nici device-uri: „Eu scriu numai de mână, numai în caiete, fără să șterg nimic, niciodată, și fără să adaug absolut nimic. Toate romanele mele inclusiv «Orbitor», care are 1.500 de pagini, au fost scrise în felul acesta. Fără nicio modificare. eEste primul draft, cum se zice, e prima mână, așa am scris întotdeauna”.

Extrem de interesante au fost observaţiile lui Cărtărescu pe marginea manualelor şcolare de astăzi. „Cele mai multe manuale sunt extrem de conservatoare în sensul că multe dintre textele propuse copiilor nu mai au o legătură evidentă cu lumea lor, copiii nu mai înțeleg cu ușurință ce se întâmplă în aceste zone rurale pe care le descrie literatura mai clasică: lumi ciudate, obiecte care nu mai există, mentalități care nu mai există”, a explicat Cărtărescu, menţionând însă că acest lucru nu exclude nicicum apelul la clasici, atâta timp cât se face cu măsură şi bun simţ: „Clasicii de-asta sunt clasici, că au rezistat de-a lungul timpului. „Nu tot Sadoveanu se mai poate prezenta copiilor de astăzi, dar anumite texte din Sadoveanu, inteligent alese ar fi minunate. Nu tot Eminescu poate să le spună ceva elevilor, dar anumite texte, tot așa, nu neapărat cele mai cunoscute, pot fi alese de un profesor sau de un alcătuitor de manuale, care știe într-adevăr despre ce e vorba. Și aceste texte clasice trebuie mixate cu texte moderne după părerea mea, cu texte contemporane, de scriitori contemporani”, a mai declarat Mircea Cărtărescu. În aceeaşi ordine de idei, romancierul a precizat că, din punctul său de vedere, poeţii şi prozatorii care au acum în jur de 40 de ani sunt deosebit de interesanţi, multe dintre textele lor putând fi pe placul elevilor, fiindcă nu toţi scriitorii acestei generaţii sunt erotici şi violenţi. „Mulţi sunt absolut minunaţi”, a adăugat Mircea Cărtărescu.

„Cam tinerel” pentru Nobel

Nu mai puţin important, scriitorul român a mărturisit şi că nu se gândeşte încă la Premiul Nobel pentru că este… cam tinerel. „Nu mă gândesc încă la asta pentru că sunt cam tinerel. Media de vârstă a laureaților Nobel, din 1901, de când s-a dat primul în literatură, și până astăzi este de 78 de ani, deci mai am până atunci”, a declarat Cărtărescu. Acesta consideră însă că a fi distins cu Premiul Nobel ţine cumva de magie: „Să fii unul dintre aceia 100 este o onoare extraordinară, atunci știi că ai ajuns în cercul interior, în cercul cel mai stylish al scriitorilor. Este minunat să fii considerat demn de premiul Nobel, dar să-l iei propriu zis, asta ține de miracol, ține de magie”, a mărturisit Mircea Cărtărescu.

Nu în ultimul rând, Cărtărescu a anunţat şi că una dintre cărţile sale va fi ecranizată. Este vorba despre „Nostalgia”, care va prinde viaţă într-o peliculă în Brazilia, peliculă ce ar urma fie lansată în 2018, la o casă de film din Sao Paolo.

Acordarea titlului de Doctor Honoris Causa lui Mircea Cărtărescu are loc după ce alte personalităţi marcante ale culturii române au fost, de asemenea, distinse cu acest titlu de către Universitatea „Ovidius” din Constanţa şi îi amintim aici pe Andrei Pleşu şi pe dramaturgul Matei Vişniec.

Printre cele mai cunoscute opere ale lui Mircea Cărtărescu se numără „Pururi tânăr, înfăşurat în pixeli”, „Orbitor. Aripa stângă”, „Orbitor. Corpul”, „De ce iubim femeile” , „Orbitor. Aripa dreaptă”, „Levantul”, „Ochiul căprui al dragostei noaste”, „Nostalgia”, „Solenoid”. 

 

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.