Ada CODĂU

Mircea Vasilescu, prof. univ. dr. la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii Bucureşti şi redactor la revista „Dilema veche” a susţinut, ieri, la Universitatea „Ovidius” din Constanţa, o conferinţă pe tema „Cultură sau culturi? Despre ce vorbim când nu ne înţelegem?”. Evenimentul a avut loc în Sala Umberto Eco şi a fost moderat de prof. univ. dr. Angelo Mitchievici. În opinia acestuia, Mircea Vasilescu este unul dintre cei mai avizaţi gânditori din spaţiul românesc actual, în context european, un veritabil intelectual de carieră, care nu păstrează însă decât sensul bun al expresiei ce a făcut, la rândul său, carieră în ultimii ani. Dintre volumele semnate de Mircea Vasilescu amintim „Mass comedia. Situaţii şi moravuri ale presei de tranziţie” (2001), „Iubite cetitorule. Lectură, public şi comunicare în cultura română veche” (2001) şi „Europa dumitale. Dus-întors între noi şi ei” (2007).

De la „trăim o criză a culturii” şi „ne-am manelizat”, la dramaticul „moare cultura”, Vasilescu a făcut o trecere în revistă a celor mai importanţi itemi care marchează discursul public actual şi care, în ceea ce el numeşte „foşgăiala tranziţiei”, au dat naştere unei suprateme a culturii. Fără a formula în vreun moment verdicte, redactorul „Dilemei vechi” a explicat de ce astăzi nu mai putem vorbi despre o cultură în sens constrângător şi standardizat şi de ce, în contextul globalizării, interacţionăm cu mai multe culturi, din mai multe straturi, definite în mai multe palete şi nuanţe. Astfel, dacă ne raportăm la cultură având în vedere succesul pe piaţă, putem lua în calcul, chiar şi fără a fi de acord cu asta, că şi Paulo Coelho poate fi un reper cultural în aceeaşi măsură în care poate fi Horia Roman Patapievici. În aceeaşi notă, J. K. Rawling, autoarea celebrei serii de romane „Harry Potter”, poate trece drept un reper cultural tot aşa cum reper pentru cultură este Umberto Eco.

Această prezentare necesită JavaScript.

De la Bach, la Bregovic şi Salam. Despre necesitatea pluralului în cultură

În zona muzicii, cultura poate fi definită, susţine Vasilescu, nu doar de Bach, ci şi de Goran Bregovic şi de Florin Salam. Sigur că auditoriul pus în faţa acestei ipoteze a fost surprins (sau nu?), dar tocmai asta a vrut să sublinieze autorul rubricii „Europa dumitale” din „Dilema veche”, anume că paradigma culturii nu mai este aceeaşi care era în 1930. Mircea Vasilescu a amintit aici antropologi precum Clyde Kluckhohn şi Raymond William, în opinia cărora cultura este fie tot ceea ce creează sens, fie peste tot. „Vorbim, astăzi, despre necesitatea pluralului, despre culturi, nu despre cultură”, a declarat redactorul „Dilemei vechi”.

Nu mai puţin important, Mircea Vasilescu a amintit ceea ce Denis McQuail, teoretician din zona sociologiei comunicării, numeşte cultura înaltă, cultura de masă şi cultura folclorică, menţionând că fiecare dintre cele trei forme ale culturii poate fi acceptată, dar şi că este foarte important, chiar esenţial ca lucrările pe tema culturii să aibă o perspectivă integrată.

Prof. univ. dr. Ana Maria Munteanu, coordonator al Specializării Jurnalism –  Facultatea de Litere, a ridicat problema intelectualului în contextul noilor media: mai poate fi acesta un influenţator, având în vedere că aceste noi media au permis dezvoltarea şi, uneori, chiar consacrarea unei serii de blogger-i şi de noi modele de influencer-i?!? „Cred că cea mai importantă problemă din această conferinţă este tocmai dilema. Să rămânem, deci, cu întrebări şi să nu acceptăm lucruri prefabricate”, a declarat prof. univ. dr. Ana Maria Munteanu. De altfel, nici dilematicul Mircea Vasilescu nu a dat, aşa cum menţionam mai sus, verdicte, ci a dezvoltat dilema culturii şi a presupusei crize a culturii raportată la vremuri.

Conferinţa „Cultură sau culturi? Despre ce vorbim când nu ne înţelegem?” a fost organizată de Facultatea de Litere din cadrul UOC în colaborare cu Filiala Dobrogea a Uniunii Scriitorilor din România şi cu Bibioteca Universitară „Ioan Popişteanu”.