Ne aflăm într-o perioadă dificilă pe care fiecare dintre noi încearcă să o depășească cât mai bine posibil. Deși izolarea ne pune bețe în roate în ceea ce privește socializarea face-to-face cu prietenii, lucru pe care îl consideram și înainte, dar pe care îl consider și acum absolut necesar, poate că această perioadă trebuie privită ca o oportunitate pentru a ne dezvolta personal, pentru a lucra la noi înșine, pentru a face lucrurile care ne plac și pentru care înainte nu ne făceam suficient timp.

Această prezentare necesită JavaScript.

A venit timpul să ne „afundăm” din nou în acele melodii de care ne era dor, să închidem ochii și să le simțim. Dincolo de muzică, eu îmi găsesc liniștea în culori. Trecuse mai bine de jumătate de an de când nu mai pusesem mâna pe vreo pensulă. Acum redescopăr ce înseamnă pentru mine să pictez.

Poate că, până la urmă, nu suntem chiar atât de ghinioniști, iar asta se datorează și Internetului. Sau mai ales Internetului. Cafeaua de dimineață se bea alături de prieteni, online. Apoi, profesorii noștri ne vin în fiecare zi în ajutor, fiind alături de noi prin cursuri și seminare ținute online. Chiar și convorbirile cu rudele ce se află în afara granițelor ne arată că nu suntem singuri și că vom trece peste asta cu bine, doar împreună. Îmi mențin zilnic sănătatea mentală vorbind cu toți aceștia. Am, de asemenea, un iepuraș care îmi ține companie și care a devenit colegul meu de izolare. El este cel care îmi oferă afecțiune în această perioadă. Poate că nu toată lumea are un animal de companie, dar și Netflix-ul este o variantă care nu va dezamăgi.

Fără să vreau, am luat o pauză de la viața pe care o trăiam și le recomand și altor persoane să facă același lucru. Dacă nu și-au descoperit încă pasiunile, acum e momentul.

Îmi este dor de prietenii mei, de colegii mei de facultate și de cei de la muncă. Îmi este dor de elevii mei, de profesorii mei, de fiecare persoană din viața mea. Nu este ușor să renunț la activitatea mea de zi cu zi sau la persoanele dragi mie și sunt convinsă că și alții sunt în aceeași situație. Dar stăm în casă, ca să putem râde la urmă. Cum frumos spunea Theodore Roosevelt, „Do what you can, with what you can, where you are”.