Diana BRAVU

Ca și la edițiile trecute, mentoratul a jucat un rol extrem de important în cadrul proiectului „EDU TECH SOLUTIONS TEAM 2020” implementat de Universitatea „Ovidius” din Constanța (UOC).Pentru echipa Lisabona, care a reușit punerea în practică a ideii de afacere încă din timpul derulării competiției, mentoratul în zona industriilor creative a fost esențial. Asta pentru că mentorii acestei echipe, conf. univ. dr. Raluca Petre, coordonatoarea programului de master „Relații publice și dezvoltare interculturală” și cadru didactic la Specializarea Jurnalism – Facultatea de Litere, și Anca Mureșan, visual-storyteller și fondator Blue Film Production, București, au ghidat membrii echipei, le-au insuflat acestora entuziasm și curaj. Ideea echipei s-a concretizat într-o afacere numită „Rosetry”, concept care înseamnă crearea de diverse aranjamente florale din săpun, care însă vin însoțite de versuri.

Despre ce a presupus mentoratul în domeniul industriilor creative, dar și despre cum a luat naștere „Rosetry”, puteți citi în cele ce urmează.

 Anca Mureșan, visual-storyteller și fondator Blue Film Production, București, a vorbit, pentru revista „Ovidianum”, despre ce a însemnat pentru ea experiența mentoratului: „Ce am învățat din procesul de mentorat? M-a determinat să fiu în fiecare zi mai bună. Pentru ei, în primul rând, și mai apoi pentru mine. Astfel, am pregătit multiple materiale documentate temeinic cu cele mai noi tendințe din marketing pentru colegii mei de echipă. În același timp, am învățat și eu foarte multe lucruri de la ei, pentru că schimbul de idei, de energie molipsitoare, de entuziasm, de cunoștințe din domenii conexe este intens. Mă bucur tare mult că am avut ocazia să lucrez cu membrii echipei LISABONA, sunt convinsă că vom face lucruri minunate împreună. Și îi mulțumesc Ralucăi Petre pentru oportunitatea de a mentora împreună”.

Conf. univ. dr. Raluca Petre,coordonatoarea programului de master „Relații publice și dezvoltare interculturală” și cadru didactic la Specializarea Jurnalism – Facultatea de Litere, a fost, de asemenea, mentor pentru echipa Lisabona. Raluca Petre a explicat cât de mult contează entuziasmul unei echipe atunci când este implicată într-un proiect de acest gen, dar și care este viziunea antreprenorială a UOC. „Proiectul Alexandrei a fost ales democratic în cadrul echipei noastre pentru a fi dezvoltat. Ni l-am asumat toți, de la bun început, și am lucrat pe toate fronturile pentru a-l materializa. Entuziasmul și bunăvoința echipei au fost cele mai puternice motoare pentru mine. Iar când Alexandra a primit prima comandă a fost fericire generală. Ne dorim din inimă ca Rosetry să devină un etalon pe piața cadourilor pesonalizate. Universitatea Ovidius și-a asumat o viziune antreprenorială prin care își propune să ajute studenții să intre pe piață cu idei proaspete și pofta de a le materializa. Mă bucur să fiu parte din acest frumos proiect ce le trasmite studenților simplu: Se poate!”.

Despre Rosetry, buchete cu poezie

Alexandra Ioana Leca este studentă la Facultatea de Științe economice din cadrul Universității „Ovidius” din Constanța (UOC) și, anul acesta, a fost parte din proiectul „EDU TECH SOLUTIONS TEAM 2020”implementat de UOC. Alexandra a reușit, încă din timpul derulării competiției, să-și transforme ideea într-o afacere. Cu alte cuvinte, a devenit un mic antreprenor local, demonstrând astfel că drumul de la ideea de business la implementarea propriu-zisă a acesteia nu e deloc imposibil. Mai mult, este extrem de interesant și plin de provocări. Studenta UOC dezvoltă, în prezent, „Rosetry”, un concept care presupune crearea de diverse aranjamente de flori din săpun, care însă vin „la pachet” cu… versuri. În acest context, Alexandra a acordat revistei „Ovidianum” un interviu în care vorbește despre afacerea sa, dar și despre ce a însemnat pentru ea experiența din cadrul programului de antreprenoriat de la UOC.

Diana BRAVU: Spune-ne, te rog, cum ți-a venit această idee: poezie cu buchet de flori? Un cadou inedit, personalizat…

Alexandra Ioana LECA: Pot spune că am început dintr-o joacă, pentru că îmi doream să fac ceva și am încercat să combin ceea ce îmi place cu ceva care să fie util.

Este cunoscut printre prietenii mei faptul că îmi place să scriu poezii și, în general, orice fel de texte și, de asemenea, că îmi plac foarte mult florile. Am combinat aceste două lucruri și a ieșit asta. Doar că ulterior am vrut să aduc încă un detaliu. M-am gândit că, deși îmi plac florile, ceea ce îmi displace este că trebuie să mă despart de ele de fiecare dată când se ofilesc. Deci, am găsit trandafirii de săpun.

D.B.: De cât timp te ocupi de pasiunea de a face buchețele și a scrie poezii?

A.I.L.: Fac asta de aproximativ o lună și jumătate, dar am avut de mai demult ideea asta în cap. Pe partea de scris, însă, de când eram mică am încercat să scriu.

D.B.: Te ocupi singură de conceptul „Rosetry” sau te mai ajută cineva?

A.I.L.:  Da, mă ocup singură. Nu este altcineva care să mă ajute.

D.B.: Ai deja clienți?

A.I.L.: Am. Am avut câțiva clienți. Atât din Constanța, unde locuiesc eu, cât și din celelalte părți ale țării.

D.B.: Ce feedback ai de la aceștia? Au fost mulțumiți?

A.I.L.: Da, am avut feedback-uri pozitive. Cei cărora le-am dus eu buchetele, adică cei din Constanța, chiar au fost mai mulțumiți față în față, decât pe Internet, pentru că mi-au spus că aranjamentele arată mult mai drăguț în realitate. De la cei din celelalte părți ale țării am primit mesaje de mulțumire, poze.

D.B.: Ce simbolizează pentru tine denumirea de „Rosetry” și de unde te-ai inspirat pentru această combinație?

A.I.L.: Sincer, la început aveam ideile, însă nu aveam un nume și am încercat să leg ideile mele de potențialul nume. Nu a fost ușor. Am încercat foarte multe combinații: „flori și poezie”, care, ulterior, mi s-a părut că sună mai frumos în engleză. Am încercat „flowers and poetry”, „flowers and words”. Și am ajuns la combinația asta care este exact ce trebuie: „Rosetry”.

D.B.: Conceptul „Rosetry” s-a dezvoltat în cadrul unui proiect de antreprenoriat al Universității „Ovidius”. Poți să ne spui cum a fost experiența ta?

A.I.L.: Ar trebui, în primul rând, să le aduc mulțumiri atât echipei, cât și mentorilor pentru că am lucrat și ne-am concentrat mult pe realizarea unui plan de afaceri pentru ideile mele, ceea ce este ceva de bază. Dacă nu ai ceva concret, poți să ai oricâte idei. Trebuie să știi cum să abordezi planul. De asemenea, pe partea de marketing și de publicitate am lucrat mult în cadrul proiectului.

D.B.: În cât timp s-a întâmplat asta?

A.I.L.: Aproximativ o lună și jumătate, să zicem, cu tot cu finala, cam două luni. Două luni în care săptămânal am lucrat. De fapt, săptămânal ne-am întâlnit să discutăm ceea ce am lucrat pe parcursul săptămânii.

„Proiectul EDU TECH SOLUTIONS TEAM 2020 te ajută și pe partea de structură, și pe partea de promovare, pe partea de imagine”

D.B.: Consideri că acest proiect îi ajută în mare măsură pe tinerii care își doresc să devină antreprenori de succes? Crezi că prin acest proiect de antreprenoriat se pot pune bazele unor afaceri?

A.I.L.: Da, în mod sigur. Mai ales când cei din echipă dau dovadă de seriozitate și de implicare. Când sunt mai  multe persoane geniale la un loc, cu siguranță iese ceva minunat și proiectul acesta îți dă ocazia să acumulezi câte puțin din fiecare lucru de bază pentru o afacere. Cum am zis și mai devreme, „EDU TECH SOLUTIONS TEAM 2020” te ajută și pe partea de structură, și pe partea de promovare, pe partea de imagine, de clienți. Efectiv, te ajută cu fiecare lucru în parte. Deci, dacă tu ești implicat și știi să acumulezi ceea ce îți este repetat la cursuri, la întâlniri, cu siguranță e un pas înainte pentru tine.

D.B.: Cum a început acest proiect? Ce ați făcut voi, ca participanți? Cum se finalizează?

A.I.L.: Ne-am înscris individual. După care s-au format echipe în cadrul cărora concurenții nu se cunoșteau între ei, fiind studenți la profiluri diferite. A fost o etapă de preselecție. La început au fost mai mult de 20 de echipe, după care am rămas 12, iar în finală vor rămâne doar 3. Evident, una dintre ele va fi câștigătoare. Legat de echipe, ni s-a oferit șansa să cunoaștem câte un profesor din cadrul universității și, din afara ei, un mentor, care este deja o persoană de succes.

D.B.: Numele echipelor din proiect au avut o semnificație aparte?

A.I.L.: Da. Cei care s-au ocupat de logistica proiectului au denumit echipele inspirându-se din serialul „La casa de papel”. La noi, fiecare echipă a purtat numele unui oraș. De exemplu, echipa din care au am făcut parte s-a numit Lisabona.

D.B.: Spune-ne câte ceva despre echipa ta! A fost o echipă unită, care a dat dovadă de seriozitate?

A.I.L.: Da, suntem o echipă închegată. Ceea ce m-a uimit pe mine e faptul că – deși noi nu ne-am întâlnit încă față în față și, cum spuneam, nu ne cunoaștem unii cu alții, nici cu mentorii, nici cu ceilalți studenți – am reușit totuși să avem o legătură destul de puternică. Putem vorbi chiar și despre lucruri din afara proiectului. Dar, strict legat de proiect, am lucrat fiecare cot la cot. Unul pe partea de imaginație, altul, pe partea de statistici sau fiecare la ce s-a priceput mai bine. Cred că am avut un avantaj față de celelalte echipe pentru că am știut cum să comunicăm, în primul rând. Referitor la tema concursului nostru, cred că ne-a ajutat și ea puțin la partea asta de comunicare.