Bianca PROFIR

În mod paradoxal, uneori, un conflict militar ne poate arăta și cât suntem de puternici. Trecem zilnic prin diverse încercări și spunem adesea că vom renunța. Nu și acum. De aproape 30 de zile a început războiul din Ucraina și de tot atâta timp, poporul român este alături de ucraineni. Alături de refugiați am fost și eu la Vama Isaccea. Prin intermediul agenților economici, le-am putut oferi, gratuit, cartele SIM cu număr, minute și Internet. Astfel, ucrainenii au avut posibilitatea de a lua contact cu familiile lor rămase acasă, pentru a le anunța că au ajuns în România și că sunt în siguranță.

Până de curând, războiul era, pentru unii dintre noi, o imagine din trecut, despre care ni se povestea la orele de istorie, dar care, acum, este de fapt, o realitate. Realitatea. Una desprinsă dintr-o poveste tragică, ce lasă în urma ei foarte multă suferință. Durerea este simțită zilnic de oamenii care devin, fără voia lor, victime ale conflictului. Unii dintre ei încă reușesc să mai zâmbească.

E un război purtat cumva și în inimile părinților care nu își mai pot ajuta copiii. Pentru că au pierdut tot: casa, fericirea, stabilitatea. Sute de mame au trecut granița singure în România. De mână își țin copiii, iar în minte au amintirea taților acestora. Acasă au rămas soții, iubiții, frații și tații. Au rămas să lupte pentru libertatea Ucrainei. Refugiații și-au părăsit țara având doar un geamantan în mână.  

Zilnic, la Vama Isaccea vedeam familii destrămate. Le simțeam suferința. Voluntarii și autoritățile sunt, însă, alături de refugiați pentru a-i ajuta să treacă mai ușor peste această perioadă. Le asigură cazare, alimente și apă. Toate necesitățile de care au nevoie. La rândul meu, le-am oferit și eu alimente.

Este dureros să privești, printr-un ecran, știrile despre venirea refugiaților în România. Dar să ajungi la fața locului este și mai apăsător. Am privit persoane puternice cu ochii în lacrimi. Ne spuneau tuturor, „mulțumesc” aproape necondiționat. În inimile lor, noi suntem speranța. Persoane care până acum câteva zile erau străine pentru ei le-au devenit, astăzi, prieteni.

Refugiații care intră în România prin Vama Isaccea se simt în siguranță când ajung la noi în țară. Prin intermediul traducătorilor de limbă ucraineană și rusă, s-au rupt niște bariere și am putut, astfel, comunica. Deși România nu este „acasă” pentru ei, au fost bucuroși pentru că aici, la Tulcea, au cunoscut persoane originare din Ucraina, dar stabilite în România. Au putut comunica în limba lor și asta le-a oferit o oarecare siguranță.

E evident că situația este tragică. Războiul din Ucraina înseamnă moarte, foamete, plâns, durere. Odată cu declanșarea conflictului, s-au prăbușit și unele unități de învățământ. Au fost afectate spitale și locuințe. S-au destrămat familii.  Cu toate acestea, pentru ucraineni, fiecare zi este o luptă pentru libertate.