Ozana OPRICĂ

Studenții Specializării Jurnalism și masteranzi de la programul Relații publice și dezvoltare interculturală din cadrul Universității ,,Ovidius” din Constanța (UOC) au participat, recent, la  masterclass-ul Superscrieri susținut de Fundația Friends for Friends (FFFF), alături de profesorii lor, de alte cadre didactice ale UOC și de jurnaliști debutanți. Invitatul evenimentului a fost Dragoș Stanca, președintele Biroului Român de Audit Transmedia, investitor și acționar majoritar al rețelei media și agenției Thinkdigital, iar masterclass-ul a fost moderat de Vlad Tăușance, manager de dezvoltare și designer de programe la FFFF.

Am vorbit cu Dragoș Stanca, în cadrul interviului pe care ni l-a acordat, la finalul masterclass-ului, despre faptul că jurnaliștii au nevoie, pe lângă susținere financiară, de susținere morală, astfel încât să simtă că munca lor nu este în zadar, despre conținutul în interes public versus conținut media în general, precum și despre importanța informării din surse credibile.

Ozana OPRICĂ: Cum vedeți presa din România în următorii 10-15 ani? Se îndreaptă într-o direcție bună sau rea? 

Dragoș STANCA: Eu sper că se îndreaptă în direcția cea bună, dar din păcate, oricât de neplăcut sună, nu suntem izolați în lume și direcția pe care presa din România o va lua va fi foarte mult influențată de niște trend-uri globale. E vorba despre trend-ul global al distribuției conținutului: depinde de companiile big tech dacă – din diverse motive – vor decide să includă mai mulți parametri etici în distribuirea conținutului produs de jurnaliști. Adică, dacă acestea vor separa în mințile utilizatorului tot ceea ce înseamnă știre verificată după regulile meseriei versus informație scrisă de persoane nespecializate.

Atât timp cât vom avea acest concurs al  principalelor surse de informare, atâta timp cât platformele mari vor intra de partea binelui și vor face mai multe lucruri de partea responsabilității, vom avea un viitor ceva mai bun, după părerea mea. Ce se va întâmpla? În mintea oamenilor va apărea diferența dintre media făcută doar pentru trafic și care se împiedică adesea de adevăr, pentru că adevărul nu e întotdeauna plăcut, viral sau comercial, (n.r.  și presa responsabilă). Și dacă oamenii vor vrea să facă această diferență, atunci vom avea un viitor mai bun pentru jurnalism, pentru că vor înțelege importanța și vor contribui și ei. Deci, viitorul presei depinde de această separare, care cred eu este foarte importantă, și anume conținutul în interes public versus conținut media în general. Atâta timp cât această distincție va fi din ce în ce mai  evidentă sunt optimist legat de viitorul jurnalismului în România.

O. O.: Credeți că este important ca educația media să se învețe în școli?

D. S.: Cred cu tărie că este important să se vorbească despre media, despre ad technology, despre modul în care funcționează ecosistemele de formare ș.a.m.d. încă de la nivelul școlilor. Din păcate, problema și mai complicată ține de cine emite aceste informații și dacă nivelul profesorilor este corespunzător. Ei trebuie instruiți mai în profunzime. Apoi, ei vor da informația corectă sau nu mai departe. Trebuie să avem grijă, încercând să facem educație media, să nu creăm o și mai mare dezinformare. Noi avem Consiliul Național al Audiovizualului (CNA), care a aprobat, în unanimitate, un mesaj care spune: ,,Informați-vă doar din surse oficiale!”, un lucru care este incorect din toate unghiurile. O sursă oficială nu este neapărat o sursă sigură. Un mesaj corect ar trebui să spună: ,,Informați-vă din surse diverse, credibile, jurnalistice. Informați-vă de la cât mai mulți jurnaliști cu păreri cât mai contrare!”. Astea sunt lucrurile pe care oamenii ar trebui sa le învețe din mesajele acelea. Ce înseamnă informație oficială? ,,Informația oficială” este un nonsens. O știre verificată este cea de care un om responsabil într-o democrație are nevoie.

O. O.: De ce anume are nevoie un jurnalist motivat pentru a crea informațiile corecte?

D. S: Jurnalistul – cel care scrie în numele interesului public – nu este animat de altceva decât de bunăstarea lui personală. Asta, din fericire și din nefericire, în același timp. Pentru a avea mai mulți jurnaliști responsabili este nevoie, pe lângă susținerea financiară, și de cea morală. Adică, premisa de bună-credință și anume să dăm șansa unor oameni care vor să se dedice acestei meserii să aibă parte și de motivația psihologică. Pur și simplu, să îi încurajăm sau pur și simplu să le dăm un sprijin moral pentru ca ei să simtă că nu fac asta în van. Să nu simtă că munca lor nu este apreciată de nimeni. Asta e ce ar trebui să facem. Restul ar trebui să vină ușor, ușor la pachet: o donație, o susținere a unei inițializări, atât timp cât înțelegem că este important să susținem oamenii care scriu în numele interesului public, cu bun simț și responsabil. Activitatea de jurnalist este asemănătoare profesiei de medic. Nu ajunge să ai un salariu bun sau să ai o condiție socială bună, dacă nu te dedici acestei meserii, dacă nu depui și un extra efort.

O.O.: Credeți că jurnaliștii care nu au beneficiat de susținere la un moment dat, dar au performat în domeniul lor, creând conținut de calitate sunt cei care ar putea să schimbe anumite aspecte în presă?

D.S.: Absolut! Este chiar foarte important și refreshing că vedem oameni care încep proiecte noi, proiecte independente care apar pe piață. Vedem și oameni care trăiesc greu, care muncesc cu multă pasiune și care nu fac profesia asta pentru bani. Observăm din ce în ce mai multe inițiative ale unor oameni care ies din grupuri mari de presă și care încearcă să deschidă un newsletter, un blog, un canal de YouTube. Încearcă să își facă meseria onest și pe aceștia trebuie să îi susținem. Dacă îi vom susține pe aceștia, în timp, treptat, ei vor avea și noi angajați, vor lansa și noi produse, vor avea o forță din ce în ce mai mare. Deci, da, sunt foarte optimist că există în continuare jurnaliști și oameni care ar putea să facă ceea ce trebui pe mai departe. Depinde de noi, restul, de societate, de companii, de comunitățile locale dacă le dăm credit și suport sau dacă, din contră, nu îi încurajăm. Aici eu nu pot decât să sper că va fi bine, iar faptul că noi avem, acum, această discuție, că sala a fost, astăzi, plină e un semn bun.