Emilia ANGHEL

Alexandra CONDRAT, absolventă a Specializării JURNALISM din cadrul Facultății de Litere a Universității „Ovidius” din Constanța, și-a publicat, recent, romanul de debut, „Vicios”. Lansarea a „îmbrăcat” forma unui dialog onest, autoarea povestind detalii din procesul scrierii cărții, detalii despre personaje și, de asemenea, a citit câteva dintre pasajele ei preferate, pe care le-a comentat ulterior. Alexandra Condrat a fost de acord să ne răspundă la câteva întrebări la finalul evenimentului.

Emilia ANGHEL: Cum v-a venit ideea acestei cărți?

Alexandra CONDRAT: Îmi doream foarte mult un bar pe plajă. Toată lumea îmi zicea că n-o să-mi dea nimeni autorizație, că am nevoie de o grămadă de bani, dar am luat-o în seamă. Eu nu-i ascult pe oameni atunci când îmi spun că nu pot face ce-mi doresc. Așa că m-am apucat să scriu ,,Vicios”, povestirea. Mergeam la plajă, mai scriam un capitol, am pus-o pe Wattpad, era drăguță, puțin amuzantă, dar am lăsat-o așa. Îmi închipuiam, în timp ce scriam, cum iese de la tipar și că miroase demențial, a carte nouă. Chestia asta s-a născut după ce am ieșit din duș  – îmi vine inspirația când aud apa curgând – și mi-am notat în Word șase fraze: ,,Și mai e un lucru. E ceva în legătură cu tipul asta, cred că e defect. Mă uit la el și văd durerea tatuată pe corpul lui. Stilul lui vicios de viață mă face să cred că avem mai multe în comun decât am crezut inițial. Un lucru e sigur: amândoi am învățat să camuflăm durerea. Pentru că o simt în fiecare zi, o recunosc și în ceilalți” (Alexandra Condrat, ,,Vicios”, p. 230). De la șase fraze am găsit titlul unui capitol și titlul romanului.

E. A.: Ce semnificație are pentru dumneavoastră romanul ,,Vicios”?

A. C.: Este primul meu roman și este o foarte mare reușită. Pentru că acum, că l-am scris, cred că sunt capabilă de orice pe lumea asta. Mi-am depășit o limită. Credeam că nu este posibil și acum este. Din moment ce oamenii pot ține cartea în mână, este ceva concret. În ceea ce privește semnificația romanului pentru cititori, am aflat, de la aceștia, că ,,Vicios” este despre prietenie, nu neapărat despre vicii.

E. A.: Au existat momente în care ați fost tentată să credeți că nu veți termina romanul?

A. C.: O să vedeți, în ultimul capitol, în ,,Ce a vrut să spună autorul?”, că am avut niște blocaje de genul acesta: am avut impresia că nu am inspirație, dar deschideam draftul și, de fiecare dată, știam ce o să scriu. Îmi luam un moment de pauză, însă a doua zi deschideam iar documentul și îmi veneau idei pe bandă rulantă. O să citez un fragment din roman: ,,Am trecut de 100 de pagini și este prima dată când îmi pun întrebarea Și dacă nu o să le placă oamenilor?. Și îmi răspund singură: Și dacă o să le placă foarte tare? Nu ar fi păcat să păstrez această poveste doar în mintea mea?. Sunt 50% șanse ca oamenii să rezoneze cu Vicios, dacă termin povestea și 0% șanse, dacă o abandonez. Poate câțiva oameni au nevoie de o carte preferată. Cum să-i privez eu de așa ceva? Vicios trebuie să aibă o continuare. Dar ce faci, Alexandro, renunți pe ultima sută de metri? Nicidecum” (Alexandra Condrat, ,,Vicios”, p. 226).

E. A.: Cum a fost primită cartea? Ce reacții ați avut din partea celor care au citit-o deja?

A. C.: Au fost foarte plăcut surprinși, dar mi-au spus și părerile lor sincere. De exemplu, au fost persoane care mi-au zis că le-ar fi plăcut să aibă mai mult dialog. Altele, mai puțin dialog sau că i-a enervat faptul că Beatrice suferă foarte mult și nu-și mai revine. Le-am spus: Beatrice este foarte realistă. Unei femei i se poate spune de 50 de ori să renunțe la o anumită persoană și nu renunță. Trebuie să vină din partea ei. Și în momentul în care ea a realizat că a trecut peste, s-a detașat.

E. A.: Personajele romanului ,,Vicios” sunt inspirate după persoane din viața dumneavoastră sau sunt pur ficționale?

A. C.: Punker-ul este inspirat după prietena mea cea mai bună, care spune verde-n față tot timpul. Și Călin este o persoană reală. În rest, sunt părți din mine și lucruri pe care le-am observat. Beatrice vorbește exact ca mine și are foarte multe idei pe care le aveam eu acum câțiva ani, cum ar fi, de exemplu, să organizeze evenimente. 

E. A.: Care a fost cartea care v-a introdus în lumea ficțiunii literare și, în special, în genul chick lit?

A. C.: ,,Jurnalul lui Bridget Jones”. Când am citit această carte, am fost fascinată. Este o carte amuzantă, ușoară, iar personajul principal este atât de imperfect, dar atât de real, încât foarte mulți oameni s-au regăsit în el. Așa mi-am dorit să o creez și eu pe Beatrice.

E. A.: Sunteți absolventă a Specializării Jurnalism din cadrul Universității ,,Ovidius”. Ce amintiri aveți din perioada studenției?

A. C.: Am foarte multe amintiri frumoase, dar nu neapărat de la cursuri, ci din afara lor și anume: amintirile care s-au format la cămin sau ieșirile cu prietenii și colegii, emoțiile dinaintea examenelor.

E. A.: În ce fel v-a ajutat faptul că ați urmat domeniul Științe ale comunicării în scrisul dumneavoastră?

A. C.: Înainte să merg la Jurnalism mi se părea că am fraze foarte lungi. Când am învățat știrea, de exemplu, am început să pun titluri mai bune, concise, care rezumau perfect capitolele respective, dar și să am fraze mai scurte, să scot tot ce este de umplutură.

E. A.: Ce planuri de viitor aveți?

A. C.: O să public volumul 2 din ,,Vicios” și mai am câteva povestiri pe care aș putea să le transform în romane sau să încep ceva nou. Dar în momentul acesta mă concentrez pe ,,Vicios” 2, pentru că este o presiune foarte mare pe mine, toată lumea vrea să știe ce va urma. Romanul are o continuare surprinzătoare, nimeni nu se așteaptă la ce o să se întâmple. Un spoiler este faptul că personajul nea Vasile va avea un rol important în al doilea volum.