Anca Mureșan, absolventă a Specializării Jurnalism UOC și fondatoarea Blue Film Production – „Cred că sunt datoare să dau înapoi comunității încrederea de care am beneficiat și eu”

Diana BRAVU

Anca MUREȘAN este absolventă a Specializării JURNALISM din cadrul Facultății de Litere a Universității „Ovidius” din Constanța (UOC) și fondatoarea Blue Film Production din București. În perioada pandemiei, Anca a decis să iasă din așa numita zonă de confort și să accepte provocarea de a deveni mentor în cadrul concursului Edu Tech Solutions Teams de la UOC. Se împlinesc, deci, doi ani de când îi coordonează, îi ajută pe tineri să își dezvolte competențele și abilitățile necesare pentru a deveni antreprenori de succes. În 2021, echipa sa, Lisabona (Mangalia), a câștigat locul III în cadrul acestei competiții, obținând un premiu de aproximativ 3.000 de lei.

Anca Mureșan vorbește, într-un interviu acordat blogului Specializării Jurnalism, despre anii săi de studenție la UOC, despre parcursul său profesional, despre provocările din cariera sa, dar și despre oamenii care au crezut constant în ea, care au încurajat-o și au motivat-o să vrea întotdeauna mai mult.

Diana BRAVU: Ai absolvit Specializarea Jurnalism din cadrul UOC. Ce anume te-a determinat să urmezi domeniul Științe ale comunicării?

Anca MUREȘAN: M-am pregătit timp de mai mulți ani să devin avocat, așa că am ales cursurile Liceului Teoretic „George Călinescu” din Constanța, Specializarea Istorie și Științe socio-umane. Însă, destinul avea altceva planificat pentru mine. În clasa a X-a, am cunoscut-o pe doamna Aurelia Lăpușan, pe atunci directorul general al cotidianului „Cuget Liber” din Constanța, care coordona un cerc de jurnalism cu elevi provenind din diverse licee constănțene. Am luat decizia de a da la Jurnalism atunci când mi-am văzut primul articol publicat în revista „Adolescentul”. Era scurt, cu un stil nedefinit, dar mai ales semnat cu numele greșit – Luca Mureșan -, pentru că scrisul meu nu era deloc lizibil. Acest lucru m-a ambiționat si m-a făcut să îmi doresc mai mult. În plus, era mult mai fascinant un domeniu cu totul nou pentru mine. Astfel, am avut ocazia să fiu studentă în prima promoție de jurnaliști de la UOC, pentru că în anul 2001 s-a înființat Specializarea Jurnalism în cadrul Facultății de Litere. O alegere fortuită și plină de sens, pe care nu am înțeles-o de la început.

„Nici nu știu cum am rezistat, dar a fost extrem de frumos”

D.B.: Cum ai descrie viața ta de studentă la Specializarea Jurnalism din cadrul Universității „Ovidius”?

A.M.: A fost o perioadă foarte grea pentru mine, plină de frământări. Pe atunci, nu îmi dădeam seama că eram în plin proces de răzvrătire și de dezvoltare. Primii doi ani de facultate au fost definitorii pentru cultura mea în domeniul mass-media, petrecând 80 la sută din timp la cursuri și în bibliotecă. Însă, doamna profesoară Ana Maria Munteanu are cel mai mare merit pentru tăria, convingerea și părerile documentate pe care le am acum despre teoriile comunicării și modul în care se pot realiza acestea. Totuși, din punct de vedere academic, nu mă consideram destul de bună, de inteligentă pentru că nu reușisem să intru la „fără taxă”, așa că am decis să recuperez decalajul și să dedic mai mult timp părții practice, în speranța că practicând meseria, voi deveni mai bună, cu timpul.

Din punct de vedere personal, deși situația mea financiară nu era deloc bună, au fost cei mai frumoși ani. Am fost colaborator al ziarului „Litoral”, supliment al cotidianului „Cuget Liber” din Constanța, pentru două veri absolut magice, în care am cunoscut și m-am apropiat de oameni minunați: Mihaela Chiper și Silvia Partebună, prietenele și colegele mele cu care țin și acum legătura.

Am străbătut tot litoralul, am participat la cele mai minunate evenimente care se întâmplau la mare și mi-am făcut foarte mulți prieteni. Apoi, am lucrat pentru o scurtă perioadă la ziarul „Observator de Constanța”, sub conducerea de atunci a domnului Sorin Lucian Ionescu, iar în anul III de facultate, am simțit nevoia să îmi iau zborul spre București. Îmi doream mai mult. Voiam să fac pasul cel mare și să lucrez în televiziune. Am avut extraordinarul noroc să merg la interviurile de angajare realizate de o casă de producție din București, care colabora cu PRIMA TV. Nu am pornit singură în această călătorie, ci împreună cu o colegă de facultate, Mihaela Ilie, actuală Constantin. Producătorul general al formatului „Dincolo de limite”, Alina Amza, a fost cea care ne-a acordat încrederea de a începe un nou capitol din viața noastră – anume producția de televiziune -, debutând în primul format de reality-show produs în țara noastră, ca asistent de producție. Am fost, pe rând, asistent de producție, producător de segment, producător delegat pentru acest format. Am avut șansa să cresc și să mă dezvolt pe parcursul celor opt luni de producție. Per total, au fost patru ani intenși, cu multe evenimente duse până la extrem. Nici nu știu cum am rezistat, dar a fost extrem de frumos.

D.B.: Ce ai făcut după absolvirea studiilor universitare?

A.M.: M-am întors la muncă. Mi-am luat liber o lună, ca să pot să îmi dau licența, pentru că eu sunt o persoană care pune foarte multă energie în ceea ce face. Nu puteam să le fac pe amândouă în același timp: și job-ul, și licența. Așa că am luat o mică pauză de la muncă, iar apoi am lucrat trei ani non-stop, fără oprire, ca să compensez asta. De fapt, am avut noroc. În timp ce îmi scriam licența, am ajutat-o și pe doamna Irina Luca, jurnalist la TVR, să realizeze o filmare în Portul Constanța pentru un spot comercial. Mi s-a părut fascinant. La final, Irina m-a întrebat ce fac după ce termin facultatea, iar eu i-am spus că vin la București. M-a rugat să îl sun pe Lucian și mi-a dat un număr. Avea un job pentru mine. Așa că luni, după licență, am sosit la București și l-am sunat. Ne-am și întâlnit, iar eu nu am putut să scot două cuvinte din cauza emoțiilor. Am fost foarte surprinsă. Habar nu aveam că acel Lucian era, de fapt, Lucian Mîndruță, pentru care ulterior am lucrat în perioada 2005-2010, la casa lui de producție. Au fost cinci ani tumultuoși, cu foarte multe deplasări, în care am lucrat foarte mult, dar am și crescut enorm din punct de vedere profesional.

D.B.: Ești fondatoarea Blue Film Production din București. Spune-ne, te rog, ce te-a determinat să îți creezi propria firmă?

A.M.: Nevoia. În domeniul creativ, eram plătiți lunar pe drepturi de autor. Acum, legislația s-a schimbat mult în bine. Atunci, dacă mergeai la bancă să îți iei credit, nu îl puteai obține pentru că nu puteai face dovada unui venit stabil. Mi-am făcut firmă ca să fac încasările pe ea și ca să îmi plătesc eu contribuțiile pentru cartea de muncă. Era și este SRL, dar eu o priveam la acel moment ca pe un PFA. Recunosc că nu aveam deloc educație antreprenorială.

Criza economică care a debutat în 2008, ale cărei efecte s-au simțit dramatic în 2010, în România, a făcut ca Sign Factor, compania de producție a lui Lucian, să își reducă drastic proiectele. Din zeci de proiecte desfășurate în paralel, pe bugete generoase, nu a mai rămas niciunul. A trebuit să mă adaptez, iar din 2011 am început să dezvolt activitatea pe firma mea. Am început cu servicii de publicitate pentru achiziții publice, în special video, o linie de business care funcționează foarte bine și în prezent.

„Atitudinea, forța de a porni un proiect nu ți le dă nimeni. Aceste lucruri vin din interior, din convingerile tale”

D.B.: Descrie-ne puțin activitatea ta din acest domeniu!

A.M.: Pe lângă linia de business descrisă mai devreme, facem filme pe segmentul corporate, în special pentru firmele din IT (dar nu numai) – filme de prezentare pentru companii, filme de prezentare produse sau servicii, interviuri sau testimoniale video clienți. Suntem activi și pe segmentul digital cu reclame și videoclipuri comerciale, videoclipuri pentru platformele de social media, videoclipuri explicative și multe altele.

D.B.: Ce sfaturi le-ai da tinerilor care sunt la început de drum și care își doresc să își înființeze propria firmă?

A.M.: Cred că nevoia e cel mai bun sfetnic, împreună cu presiunea și adrenalina. Le-aș sugera să profite pentru că sunt foarte multe oportunități acum pentru a-și deschide o afacere. Le-aș recomanda să investească foarte mult în educația lor – antreprenorială, financiară, hard & soft skills și să își aducă aproape cei mai buni profesioniști/ specialiști/ meseriași cu care să se consulte. Nimeni nu s-a născut învățat, dar cred că dorința de a face ceva contează mai mult. Atitudinea, forța de a porni un proiect nu ți le dă nimeni. Aceste lucruri vin din interior, din convingerile tale. Competențele se pot învăța și îți poți aduce în echipă oameni cu competențele necesare.

„Parcursul meu personal și profesional se datorează unor oameni minunați, care au crezut în mine”

D.B.: Ai fost implicată, timp de doi ani, în concursul Edu Tech Solutions. Cum ai ajuns să activezi ca mentor în această competiție?

A.M.: Parcursul meu personal și profesional se datorează unor oameni minunați, care au crezut în mine. Doamna Raluca Petre, pe care o apreciez foarte mult, m-a întrebat dacă aș dori să fiu mentor în această competiție și am acceptat provocarea. M-am bucurat să mă reconectez, după atâția ani, cu mediul academic în care am studiat. Recunosc, eram curioasă să văd cum s-au schimbat lucrurile. Și, mai mult, cred că sunt datoare să dau înapoi comunității încrederea de care am beneficiat și eu, la rândul meu. Numai împreună putem să ne dezvoltăm și să facem lucruri extraordinare. Și eu am, la rândul meu, un mentor. Mă înscriu constant în programe de dezvoltare pentru că numai așa poți face performanță.

D.B.:  Ce presupune acest concurs?

A.M.: Edu Tech Solutions Teams presupune dezvoltarea competențelor și a abilităților antreprenoriale ale studenților, în mod aplicat și accelerat, prin idei de afaceri. Cred că provocarea cu care vine acest concurs se bazează pe responsabilitate, dedicare și implicare totală, plus un volum de muncă imens. Totodată, tinerii au ocazia să vadă cum este în viața reală, cum se dă bătălia pentru idei și pentru proiecte. Și rezultatul contează, dar mai important cred că este drumul. E primordial să înțeleagă cât mai multe din acest parcurs, să conștientizeze schimbările care s-au produs sau care urmează să se producă și să își lărgească orizonturile.

D.B.: Ce a însemnat pentru tine experiența din cadrul Edu Tech Solutions?

A.M.: A fost o experiență minunată și am avut foarte multe de învățat. În 2020, concursul s-a suprapus pe perioada mea de convalescență după Covid. Am avut mai mult timp de lucru. Personal, mi-a dat un obiectiv, un țel, care să mă scoată din modul de gândire axat pe boală. Nu am reușit să avem rezultate foarte bune în cadrul concursului, dar sunt mulțumită că am lucrat foarte mult pe proiect.

În 2021, însă, am obținut locul al III-lea cu echipa Lisabona (Mangalia) și un premiu în valoare de 3.000 lei. Împreună cu Georgiana-Ștefania Timofte de la Specializarea Jurnalism a UOC și cu Mihai-Cristian Popescu – Facultatea de Matematică și Informatică UOC, am creat Tourist Flag, un ghid turistic bazat pe informații în timp real.

Fiecare sesiune de mentorat reprezintă o experiență unică deoarece este o adevărată provocare să lucrezi cu studenți de la specializări diferite. Nu e ușor să îi inspiri, să îi faci să se implice total și să dea totul, mai ales când în media văd modele de succes care nu sunt bazate pe valori solide și reale.

„Este loc pe piață pentru toată lumea”

D.B.: Care este următorul tău obiectiv din punct de vedere profesional?

A.M.: Îmi doresc să creez o echipă puternică la Blue Film Production. Mi se pare lucrul cel mai greu de realizat. Iar ca proiecte, mi-ar plăcea să realizez primul meu proiect de film documentar la un standard de calitate foarte ridicat. Mai mult, din acest an, îmi surâde și ideea de a deschide noi linii de business pe domenii ce nu au legătură cu producția de video sau film.

D.B.: Cum ai descrie domeniul în care activează profesioniștii în Științe ale comunicării din România? Ofertant? Competitiv?

A.M.: Este prin definiție competitiv, dar în același timp mi se pare și ofertant. Sunt multe companii care activează în domeniu. Proiectele de anduranță, complicate, grele, nu sunt pentru oricine. Nu mulți își asumă riscul de a le face. Totuși, ar mai fi un aspect. Sunt atât de multe sub-domenii în sfera aceasta de comunicare, deci atât de multe oportunități pentru ultra-specializare, încât mi se pare că este loc pe piață pentru toată lumea. 

D.B.: Cum e Anca dincolo de sfera profesională? Ce pasiuni ai?

A.M.: Sunt pasionată de yachting din 2012. Particip la competiții, în special în România, dar am mers și în străinătate, în 2015, la Giraglia Rolex Cup, cea mai veche competiție de veliere din Marea Mediterană. În țară, fac parte din echipajul de pe ambarcațiunea Adria, în cadrul căruia sunt tactician / navigator. Anul trecut, în cadrul Life Romania Cup – 2021, la clasa ORC-B1, am fost campioni și sperăm să ne menținem titlul și în acest an.

D.B.: Ce te vezi făcând peste 10 ani?

A.M.: Aceleași lucruri: film & yachting. Aș mai adăuga, poate, escalada, un sport de care m-am apucat în 2020, dar l-am lăsat ușor deoparte din cauză că a venit pandemia. Și, în mod cert, mă văd filmând mai mult cu drona.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.