Universitatea Ovidius din Constanța (UOC) a decernat, săptămâna aceasta, titlul de „Doctor Honoris Causa” academicianului Nicolae Manolescu, critic, teoretician și istoric literar, pentru întreaga activitate în domeniul literaturii și al științelor umaniste. Evenimentul a reunit comunitatea academică a UOC în Aula Bibliotecii Universitare situată pe bulevardul Mamaia. Ceremonia a fost condusă de rectorul Universității Ovidius, conf. univ. dr. Dan Marcel Iliescu, iar alături de acesta au fost prorectorul pentru Digitalizare, studenți și alumni, lect. univ. dr. Alexandru Bobe, președintele Senatului UOC, prof. univ. dr. Diane Vancea, decanul  Facultății de Litere, conf. univ. dr. Alina Buzatu, și prof. univ. dr. habil. Angelo Mitchievici. Propunerea de acordare a titlului de „Doctor Honoris Causa” a venit din partea Facultății de Litere. Pe lângă cei menționați, însă, în amfiteatrul care a găzduit ceremonia au fost prezenți și alți prorectori ai universității, membri ai Senatului și ai Consiliului de Administrație UOC, numeroase cadre didactice, studenți, profesori de Limba și literatura română din Constanța și, de asemenea, directorul Teatrului de Stat Constanța, Erwin Șimșensohn, inspectorul școlar general, Sorin Mihai, și președintele Consiliului Județean Constanța, Mihai Lupu.

Rectorul Universității Ovidius, conf. univ. dr. Dan Marcel Iliescu a mărturisit, în deschiderea ceremoniei, că, deși în viața universității există o serie de evenimente de amploare, de natură să bucure comunitatea, „o parte dintre acestea devin într-adevăr memorabile”. „Îți amintești cu drag de ele și te mândrești cu ele”, a declarat rectorul UOC, referindu-se la decernarea titlului de „Doctor Honoris Causa” academicianului Nicolae Manolescu.

„Nicolae Manolescu este personajul exemplar al bibliografiilor care ne-au educat mintea literară”

Decanul Facultății de Litere, conf. univ. dr. Alina Buzatu, a vorbit, în contextul evenimentului, despre semnificația pe care o are, pentru comunitatea academică ovidiană „ziua în care numele cu adâncă rezonanță culturală al universității noastre se leagă, în mod solemn, de numele excepționalului om de Litere Nicolae Manolescu”. „Ceremonia de astăzi pune însemn prinosul de recunoștință al multor generații de filologi față de munca întemeietoare în folosul culturii române, asumate de o viață de profesorul, criticul, teoreticianul și istoricul literar Nicolae Manolescu. În artele limbajului, ne reamintește George Steiner, conceptul de creație este atașat în modul cel mai direct celui de personaj. Se potrivește, cred, să spunem că în spațiile creative ale științei literaturii, Nicolae Manolescu este personajul exemplar al bibliografiilor care ne-au educat mintea literară. Este personajul care ne ghidează, luminându-ne pe drumurile de acces către miezul de enigmă al textelor de ficțiune”, a declarat decanul Facultății de Litere din cadrul UOC. În continuare, conf. univ. dr. Alina Buzatu a adăugat: „Este personajul care ne ajută să dăm pagină cu pagină din cărțile mari. Este personajul care explică pe înțelesul celor care citesc regulile artei, dar și pe cele ale vieții fiindcă, nu este așa?!, cărțile sunt un mod de a trăi. Este personajul care ne împrumută din propria sensibilitate pentru a ne învăța cum să privim în perspectivă lumile imaginației transcrise în limbaj, cum să interpretăm, cum să acordăm valoare. Este metapersonajul care, știindu-se dedicat relației pasionale de iubire cu literatura, știe și că nu este menire mai nobilă decât aceea de a-i rosti adevărurile de credință”.

„Un mare profesor, unul dintr-o galerie extrem de selectă alături de G. Călinescu, Tudor Vianu, Paul Cornea, Ovid. S. Crohmălniceanu”

Prof. univ. dr. habil. Angelo Mitchievici a fost cel care a dat citire Laudatio: „În istoria literaturii române, Nicolae Manolescu ocupă un loc privilegiat alături de marii istorici, teoreticieni și critici literari, Titu Maiorescu, Eugen Lovinescu, G. Călinescu și Tudor Vianu, atât prin anvergura operei, cât și prin caracterul ei fondator. Asemenea lui Eugen Lovinescu și G. Călinescu, Nicolae Manolescu este autorul uneia dintre capodoperele istoriei literare românești, Istoria critică a literaturii române. Cinci secole de literatură, publicată în prima ediție în 2008. Exemplară în această lucrare este capacitatea extraordinară a istoricului literar de a cuprinde și sintetiza, cu un remarcabil spirit analitic, bogăția de forme și expresii ale literarului și, nu în cele din urmă, câmpul vast și atât de divers al literaturii române cu relieful ei particular”.

Tot în Laudatio este amintită teza de doctorat a lui Nicolae Manolescu, „Contradicția lui Maiorescu”: „Cu teza sa de doctorat din 1970, publicată cu titlul Contradicția lui Maiorescu, examen minuțios al operei și personalității maioresciene, Nicolae Manolescu reevaluează, restituie și restaurează moștenirea maioresciană, reintroducându-l pe fondatorul Junimii și spiritul junimist ca spirit critic, civic și civilizator deopotrivă în circuitul valorilor fundamentale ale culturii române, după două decenii în care acesta fusese pus la index. În contextul politic dat, gestul de a readuce spiritul maiorescian în spațiul cetății era riscant, provocator, necesar și politic deopotrivă, punând în cauză statutul literaturii înseși față cu puterea politică”.

În continuare, Laudatio consemnează despre cea mai vastă lucrare dedicată romanului românesc: „Arca lui Noe, în trei volume apărute între 1980 și 1983, cel mai complex eseu despre romanul românesc scris până acum în literatura română își are locul pe același raft cu marile eseuri despre roman din literatura universală. Alături de Istoria literaturii române de la origini până în prezent a lui G. Călinescu este printre cele mai citite și citate cărți, cu un efect formativ redutabil”.

Nu mai puțin important, prof. univ. dr. Angelo Mitchievici a amintit vocația de profesor a criticului, teoreticianului, istoricului literar Nicolae Manolescu: „Nu în ultimul rând, Nicolae Manolescu este un mare profesor, unul dintr-o galerie extrem de selectă alături de G. Călinescu, Tudor Vianu, Paul Cornea, Ovid. S. Crohmălniceanu, al cărui discurs despre literatură a modelat numeroase generații de profesori, critici, istorici și teoreticieni literari”.

„Nu învățăm decât în școală, în sensul acumulării de cunoaștere. După aceea, viața ne învață experiențe”

Despre profesia de dascăl a vorbit și Nicolae Manolescu. De fapt, întregul său discurs de mulțumire s-a concentrat în jurul acestei vocații de profesor, insuficient valorizată, astăzi, de societate. „Întrebat ce anume sunt, am spus întotdeauna: profesor. Am avut mereu un cult al profesorului, încă din copilărie. Părinții mei au fost amândoi profesori”, a mărturisit academicianul. În opinia sa, meseria de profesor este cea mai frumoasă, dar implică, spre deosebire de alte profesii, cea mai mare responsabilitate. Mai mult decât atât, susține Manolescu, implică într-o mai mare măsură responsabilitate decât talent. „Răspunderea noastră este imensă, ca în nicio altă profesie. Este legată de oameni, de mintea noastră. Doctorii repară ființa umană, noi o creăm. Suntem răspunzători de oameni întregi. Nu se poate imagina nimic fără profesori, fără școală”, a declarat Nicolae Manolescu.

Profesor timp de 53 de ani, omul de Litere consideră că, la ora actuală, în școală și în societate se vorbește în exces, în contexte de foarte multe ori greșite, despre acumularea de competențe când, de fapt, ar trebui să vorbim mai mult despre acumularea inițială de cunoștințe, căci nu există competențe fără cunoștințe. „Nu învățăm decât în școală, în sensul acumulării de cunoaștere. După aceea, viața ne învață experiențe. Lucrul cel mai important este să acumulăm cunoștințe. Asta înseamnă să învățăm”, a explicat Manolescu.

În contextul evenimentului, Nicolae Manolescu a deplâns soarta profesorului din România, care se ocupă cu extrem de multă birocrație, birocrație care, evident, consumă din timpul pe care acesta ar trebui să-l aloce elevilor, studenților. Din păcate, susține criticul literar, în România „ținem la tradiția ștampilei”.

Deloc întâmplător, fiind un personaj care și-a dedicat, cu pasiune, întreaga viață Literelor, Nicolae Manolescu s-a referit și la starea limbii române actuale, pe care o consideră ca fiind plină de greșeli. „E normală inflația de anglicisme, dar nu văd de ce ne-am sărăci, de ce ne-am stâlci în halul ăsta limba. Limba și literatura țin de patrimoniul nostru”, a subliniat Nicolae Manolescu.

***

Din comisia de realizare a Laudatio au făcut parte: conf. univ. dr. Dan Marcel Iliescu – președinte și membrii prof. univ. dr. habil. Diane Vancea – președintele Senatului UOC, prorectorul pentru Educație și managementul calității, prof. univ. dr. Elena Condrea, prorectorul pentru Relații internaționale, studenți străini și rezidenți, prof. univ. dr. Liliana Tuță, prorectorul pentru Fonduri structurale și relația cu mediul socio-economic, conf. univ. dr. Raluca Trandafir, prorectorul pentru Cercetare și inovare, prof. univ. dr. Mihai Gîrțu, prorectorul pentru Digitalizare, studenți și alumni, lect. univ. dr. Alexandru Bobe, vicepreședintele Senatului UOC, conf. univ. dr. Marius Popa, decanul Facultății de Litere a UOC, conf. univ. dr. Alina Buzatu, prodecanul Facultății de Litere, conf. univ. dr. Ileana Jitaru, prof. univ. dr. Lăcrămioara Berechet și prof. univ. dr. habil. Angelo Mitchievici din cadrul Facultății de Litere a UOC.