Paula-Alexandra FERARIU

Studenții de la Științe ale comunicării din cadrul Universității Ovidius din Constanța (UOC) au participat, la finalul săptămânii trecute, la un workshop susținut de conf. dr. Aurelia Lăpușan, Profesor Emerit al UOC și una dintre fondatoarele Specializării Jurnalism de la UOC. La eveniment au participat, alături de studenți, cadre didactice din echipa de Științe ale comunicării: lect. univ. dr. Mariana Bafană, coordonatoarea Specializării Jurnalism, conf. univ. dr. Raluca Petre, coordonatoarea programului de studii masterale Relații publice și dezvoltare interculturală, lect. univ. dr. Ada Codău, lect. univ. dr. Valentin Vanghelescu, Ana Maria Stancu, jurnalist corespondent al TVR și cadru didactic asociat al specializării, precum și Cristina Ivășcan, absolventă a specializării și coordonatoare a Biroului de Presă al UOC.

Lect. univ. dr. Mariana Bafană a descris-o, în deschiderea evenimentului, pe Aurelia Lăpușan ca fiind o inspirație și a enumerat câteva dintre realizările acesteia. Jurnalista Aurelia Lăpușan a condus redacția „Dobrogea nouă”, din 1983 până la Revoluție, iar ulterior, în perioada 2003-2006,  a fost directoarea trustului de presă „Cuget liber”. A publicat numeroase lucrări, dintre acestea, unele, manuale de tehnici de redactare și genuri ale presei scrise pentru studenții la Jurnalism, altele, volume de istorie a presei (printre care „O istorie a jurnalismului dobrogean”, „Istoria unui ziar  constănțean 1944-1990”) iar altele, monografii ale mai multor localități din județul Constanța precum Constanța, Mamaia, Mangalia, Techirgiol, Medgidia, Cernavodă. A scris, despre asemenea, despre diverse personalități care au făcut istorie, așa cum au fost Petru Vulcan, Constantin Sarry, Vasile Canarache, I. N. Roman, Nicolae Sever Cărpinișan, Pericle Martinescu, Mihai Coiciu. De menționat este că, în primăvara acestui an, a lansat, alături de regretatul Ștefan Lăpușan, și de Anca Elena Ștefan, în coordonarea acad. Victor Voicu, Monografia Institutului Național de Geriatrie și Gerontologie „Moștenirea”, lucrare dedicată fondatoarei acestui institut, anume Ana Aslan.

În aceeași ordine de idei, lect. univ. dr. Mariana Bafană a amintit faptul că Aurelia Lăpușan a înființat Biroul de Presă al Universității Ovidius și, timp de câțiva ani, a condus Biblioteca Universitară a UOC. A fondat și a condus revista „Ovidianum”, realizată de studenții Specializării Jurnalism. Nu mai puțin important, timp de șapte ani, a fost redactor-șef al revistei „Datina”, publicație lunară editată de Centrul Cultural Județean „Teodor T. Burada”. Tot din activitatea sa jurnalistică, coordonatoarea Specializării Jurnalism a amintit colaborarea Aureliei Lăpușan cu ziarul „Ziua de Constanța”. Nu în ultimul rând, Aurelia Lăpușan este președinta Asociației Române de Istorie a Presei, filiala Dobrogea. „Îi mulțumim doamnei Lăpușan că ne-a inspirat pe toți în acești ani, a întărit Specializarea Jurnalism, a fost și este alături de specializare cu toate aceste contribuții și am enumerat doar o parte dintre ele. Îi mulțumim și pentru că, în ultima lună, a donat specializării peste 100 de volume utile atât profesorilor, cât și studenților”, a declarat lect. univ. dr. Mariana Bafană.

„Jurnalismul înseamnă să îți creezi o personalitate, să impui seriozitate, mai ales prin corectitudine”

Cu o activitate jurnalistică de peste 50 de ani, Aurelia Lăpușan, una dintre fondatoarele Specializării Jurnalism de la UOC, le-a vorbit studenților prezenți la eveniment despre ce a însemnat presa pentru ea, despre ce presupune exact această profesie și despre lucrurile care-i rămân unui jurnalist la finalul carierei. „Să ajungi la sfârșitul carierei și să spui: «Iată câte lucruri mi s-au întâmplat în viață!». Cred că acesta este capitalul pe care trebuie să îl aibă jurnalistul la sfârșitul carierei. Să fie respectat și să fie un om bogat în amintiri. Jurnalismul înseamnă să îți creezi o personalitate, să impui seriozitate, mai ales prin corectitudine”, a declarat Aurelia Lăpușan.

Fostul cadru universitar a povestit, în contextul workshop-ului, și despre înființarea, la începutul anilor 90, a Universității Ovidius din Constanța. De altfel, volumul „Reporter de serviciu” reprezintă o antologie care reunește textele pe care Aurelia Lăpușan le-a publicat în „cotidianul Cuget liber” pe marginea fondării instituției de învățământ superior de la malul mării. „Sunt articolele mele semnate în Cuget Liber, în legătură cu susținerea cauzei UOC, pas cu pas, până când s-a format, până s-a construit acest campus. A fost o bătălie – care a durat câțiva ani – de care eu am fost alături pentru că am crezut în cauza Universității și am crezut că orașul meu, Constanța, are nevoie de tinerețea unei universități”, a explicat conf. dr. Aurelia Lăpușan.

„Atunci am simțit prima oară atmosfera aceea specială de redacție. Mi s-a părut extraordinară această solidaritate”

Jurnalista a povestit, de asemenea, despre prima poezie care i-a fost publicată în revista „Tomis”. „Am început să scriu din liceu. Cochetam cu poezia și chiar îmi apăruse una în revista Tomis. Ca atare, m-am dus la redacție – mi-a trebuit puțin tupeu – și am întrebat dacă au nevoie de serviciile mele, iar atunci secretarul general de redacție mi-a zis de rubrica de prezentare a filmului săptămânii. M-am angajat, așadar, și am fost foarte mândră când mi-am văzut semnătura în ziar. Chiar chiuleam, luni, de la scoală, de la prima oră, doar ca să merg la filmul despre care urma să scriu. Atunci am simțit prima oară atmosfera aceea specială de redacție. Oamenii nu aveau timp unii de alții, dar era un moment în care discutau despre agenda zilei următoare, își citeau unul altuia articolele și mâncau laolaltă. Mi s-a părut extraordinară această solidaritate, acest mod familiar de a petrece timp împreună, în care dezbăteau, se contraziceau. Toate aspectele care apăreau în ziar se consumau la acel pachețel împărțit cu ceilalți”, a povestit conf. dr. Aurelia Lăpușan.

Întrebată dacă s-a gândit vreodată să renunțe la această meserie, Aurelia Lăpușan a răspuns ferm că nu. „Am avut multe decepții, am avut multe supărări, dar am avut și multe bucurii. Viața este un cortegiu de astfel de întâmplări, dar să renunț la jurnalism, nu. Am practicat meseria aceasta peste 50 de ani și, dacă ar fi să fiu la vârsta voastră, tot asta aș alege. Nicio zi nu seamănă cu alta. În fiecare dimineață vei porni la drum să scrii altceva, să cunoști pe altcineva, să investighezi alt subiect. Tot timpul vei avea o diversitate, încât viața îți va părea în fiecare zi alta”, susține Aurelia Lăpușan.

„Fiecare are o misiune. Misiunea mea a fost să fiu utilă prin scris”

Totodată, Lăpușan a amintit, în discuția cu studenții Specializării Jurnalism din cadrul UOC, despre revista „Adolescentul”, pe care a coordonat-o timp de aproape zece ani, la trustul de presă „Cuget liber”. „Adolescentul” era o publicație scrisă de elevii liceelor din Constanța, dar și din licee din localitățile limitrofe. Potrivit declarațiilor Aureliei Lăpușan, mulți dintre tineri și-au descoperit pasiunea pentru jurnalism la acea revistă.

În cadrul evenimentului, Aurelia Lăpușan a vorbit și despre șansa de a intervieva, de-a lungul carierei sale, personalități care au rămas în istorie, în domeniile în care au activat. A amintit, aici, nume ca Octavian Paler, Ileana Vulpescu, Regele Mihai, Patriarhul Teoctist. A grupat aceste interviuri într-un volum special: „Am numit cartea «77 de interviuri» și sunt interviuri cu Octavian Paler, Adrian Păunescu, Ileana Vulpescu, Patriarhul Teoctist. (…) Întâlnirea cu Regele Mihai s-a petrecut la Mănăstirea Techirghiol, în 1998. A fost foarte amabil, m-a impresionat teribil ținuta pe care a avut-o. Impecabilă educația și modul în care răspundea”, a povestit jurnalista.

Emoționată de contextul rememorării carierei sale în fața studenților de astăzi ai Specializării Jurnalism, Aurelia Lăpușan a declarat: „Jurnalismul este o meserie excepțională, pentru că îți asumi o misiune și te simți, apoi, extrem de util. Fiecare are o misiune. Misiunea mea a fost să fiu utilă prin scris”. În continuare, fostul cadru universitar al UOC a declarat că, în opinia sa, jurnalistul nu este doar un profesionist care consemnează când și când evenimente, un ocazional condeier, ci și un prieten pe care celălalt se poate baza: „Această cunoaștere vine încetul cu încetul, sunt anii pe care îi pui pe umeri și, de acolo, îți iese cartea meseriei. Sunt atâtea povești, nu știu dacă aș putea să le scriu pe toate”, a mărturisit jurnalista.